Godăul politic

Ce-s ”Godăile”? Niște potăi ordinare, pripășite în jurul multor demnitari și care nu urmăresc decât un singur scop: învârteala, mișmașul. traficul de influență.

S-a umplut țara de ”Godăi”. Niște potăi ordinare, pripășite în jurul multor demnitari și care nu urmăresc decât un singur scop: învârteala, mișmașul. traficul de influență. Ei nu sunt în stare de nimic. Creierul lor, cu puțin mai mare decât nuca, nu poate produce nicio analiză, nicio lucrare cu fundament științific. Numai îmbârligări, strâmbe, râcă și ceartă între oameni. Niciodată armonie, bucurie, înțelegere și dragoste. Fiindcă, godăiii nu se iubesc decât pe ei. Pe ei și haita lor de profitori.

Au școală puțină, fără temeinicie, dar au făcut pe dracul în parte ca să se cațere în funcții de pe care să facă și ei câte o învârteală. Câte o șmecherie. Cum s-a văzut în unele cazuri chiar șmecherii grase.

Sunt trup și suflet cu stăpânii lor, cât timp le este îngăduită șmecheria. Dacă cineva, într-o zi le-ar depista micimea de caracter, și de valoare, s-ar face râi. Ar lătra, ar mușca, ar cere cu înverșunare osul înapoi, că ei sunt negrii pe cerul gurii.

Dușmanii lor cei mai mari sunt oamenii buni și competenți. În jurul cărora nu pot rezista și nu-și pot face mendrele. Godăii sunt conștienți că un om bun și capabil nu își aduce alături la cabinetul de demnitar o asemenea tinichea. O javră de om. Și trag cu dinții să rămână agățați acolo. Dacă văd un om deștept prin preajmă, încep să latre, să muște, să amenințe. Își simt amenințat locul, rolul și ciolanul pe care îl rod bine-merci când oamenii de valoare ai țării sunt umiliți și batjocoriți.

Puși, când și când, să-și dea și ei câte o părere pe un subiect de interes general, debitează numai inepții. Rețineți ce vă spun. Toate inepțiile care apar pe piață ca și cum ar fi măsuri propuse de demnitari sunt elaborate în cotețele strâmte ale godăilor. Cărora ler place uneori să fie considerați sfătuitori de încredere.

Ce final mai frumos am putea avea la un asemenea punct de vedere decât vorba Ancăi Alexandrescu, spusă cu mare poftă: ”MARȘ, MĂ!”