Echipa de Țurcă

Ce mică este distanța în fotbal de la 0-5 la 2-2 când Dumnezeu este român.

Dacă ar fi să judecăm meciul de fotbal din preliminariile Campionatului European din 2024 dintre Elveția – România, încheiat cu scorul de 2-2, nu am putea spune decât că este o mare performanță pentru România. Și chiar este, România a obținut un punct mare după un joc catastrofal, în care nu a jucat nimic. România a fost mai slabă ca oricând, elvețienii și bunul Dumnezeu, hai să recunoaștem și portarul Moldovan, ne-au salvat de la primirea a încă 2-3 goluri. Schema tactică după care a jucat România timp de 80 de minute a fost ”sac de box”. Am încasat, pumn după pumn, și am rămas totuși în picioare. A contat enorm mult prea mare siguranță de sine a antrenorului Elveției, care și-a scos din teren deliberat toate vedetele pentru a rula și rezervele și, implicit, a redus serios turația. Este drept și introducerea în teren a lui Valentin Mihăilă, servit excelent de pasele lui Olimpiu Moruțan, a produs minunea de la Lucerna (locul norocos până acum pentru elvețieni de desfășurarea a meciurilor oficiale). De data asta a fost cu ghinion. Vitezistul Mihăilă executându-l pe portarul elvețian după 2 curse superbe de mare vitezist încheiat cu șut la poartă. România a egalat nesperat făcându-ne să credem că aseară Dumnezeu a fost român. Nu pot să nu susțin această afirmație decât spunând că la faza golului egalizator, mingea a căzut norocos în capul lui Pușcaș (fază de cascadorii râsului!!!!), ajunge din devierea mingei la Moruțan care dă o pasă inspirată și Valentin Mihăilă (care se accidentase deja după bucuria de la primul gol) înscrie imparabil. Ce mai, a fost o adevărată lovitură de teatru și un miracol dumnezeiesc după jocul dezastruos practicat de jucătorii noștri timp de 80 de minute. De necrezut și, totuși, adevărat.