Răzvan Lucescu este cel mai bine apreciat antrenor român de fotbal, rezultatele excelente de la PAOK Salonic din Campionatul intern al Greciei fiind dublate și de o evoluție la fel de bună a aceleiași echipe în Cupele europene. Răzvan Lucesu primește NOTA 10.

CSM București a câștigat din nou Campionatul Național – Liga Florilor -, a câștigat Cupa României, dar nu s-a calificat, a câta oară, în Final Four-ul Ligii Campionilor. Obiectivul major al acestui sezon și al sezoanelor precedente.

Așa cum se întâmplă de obicei, vinovatul de servici a fost stabilit în persoana antrenorului. Cel care se ocupă de o bună perioadă de timp de destinele echipei feminine CSM București. Adrian Vasile. Care, cu certitudine își va încheia mandatul la finalul actualului sezon.

Vinovățiile, după părerea noastră, sunt mult mai mari. Și, probabil, în primul rând din partea celor care au avut responsabilitatea conducerii clubului: primarul general, Nicușor Dan, alături de membrii CA, dar și reprezentații secției de handbal feminin de la CSM București, Vlad Enăchescu, manager operațional, și Cristina Vărzaru, team manager.

Sigur veți spune, ce vină are Nicușor Dan? Are, fiindcă, în ciuda susținerii financiare extraordinare de la Primărie, de top în Europa, echipa se scufunda de mult timp și nimeni nu a luat nicio măsură. Cine să ia măsuri, Nicușor Dan? Ce se pricepe el la handbal? ”Baba și mitraliera”, cam așa se pricepe primarul general la handbal. Membrii Consiliului de Administrație? Niște consilieri generali paraleli cu sportul, ”umflați și cu capul mare” care nu au jucat nici măcar ”handbal de masă” (cred că nici nu există acest joc, am glumit), și pentru care au contat în acest mandat numai indemnizațiile lunare babane, primite pentru nimic, ”pozele făcute în mod electoral” pe la aparițiile echipei în Sala Polivalentă la meciurile din EHF și, cine știe poate câteva deplasări în străinătate cu echipa noastră.

Echipa a avut și o echipă de management ”operațional”. Ați mai auzit de așa ceva pe la vreun club sportiv? Poate pe la o companie comercială. Echipă compusă din Vlad Enăchescu, manager operațional, și Cristina Vărzaru, team manager. Nu punem la îndoială legăturile celor doi cu sportul, primul ziarist de calibru, a doua mare jucătoare de handbal a României, laureată la nivel național și internațional. Numai că responsabilitățile celor doi erau specifice unui mic funcționar din club, nicidecum managerilor.

Domnișoara Vărzaru se ocupa cu echipamentele (achiziționarea, spălatul, călcatul) și mai mergea pe la ședințele tehnice, iar Vlad Enăchescu ținea relația cu FRH, EHF și cu impresarii. Inclusiv era șoferul arbitrilor străini, delegați la meciurile de la București, vezi, Doamne, fiincă domnul Enăchescu avea o mașină mai dichisită decât cea a clubului cu care căra arbitrii de la aeroport la hotel și la sală și retur. Jalnic. Umilitor. Chiar și atunci când încasezi 19.000 lei/lunar (enăchescu) și 16.000 lei/lunar (Vărzaru). Înainte de ședința de astăzi, cei doi, evident, cu acordul actualului Consiliu de Administrație, în mandat până în septemebrie 2024) și-au prelungit contractele pentru încă doi ani și cu salarii și mai mari. Are balta Primăriei Capitalei pește destul.

Nenorocirea, nenorocirilor este că se dorește ca toți cei care au supt la bugetul clubului să sugă mai departe. Un domn consilier PNL, Răzvan Socolovici, care vrea să îi ia locul directorului general al clubului fiindcă îl susține PNL Sector 5. Și multe alte chestii puturoase, groaznice, demne de Evul Mediu și de sforile trase pe la Înalta Poartă.

Ce aș face eu dacă aș fi în locul actualului sau viitorului Consiliu General al Capitalei. Aș demite în corpore întreaga conducere a secției de handbal, chiar a clubului și aș aduce profesioniști. Oameni care și-au confirmat valoarea, experiența, eficiența muncii manageriale confirmate prin rezultate.

În primul rând există un om, Constantin Căliman, care se confundă cu ridicarea spectaculoasă a clubului în anii 2016 și câștigarea Ligii Campionilor. Cred, disponibil și interesat de redresarea clubului și echipei de handbal. Dornic să revină la CSM București.

Aș aduce un antrenor bun și cu experiență, de nivel european. Dacă ar fi disponibil. Fiindcă pe la CSM București au trecut antrenori mari. Fără antrenor de calibru, orice echipă, oricât de bună ar fi jucătoarele, echipa nu joacă nimic. Adică, exact ce face CSM București de câțiva anișori încoace.

Se vrea sau nu se vrea? Asta este întrebarea tuturor iubitorilor handbalului românesc și a clubului bucureștean. Altfel, cheltuim bugete de campioni pentru o comportare mediocră.

Simona Halep (32 de ani, 1149 WTA) se pregătește să revină pe zgură. Va participa la turneul WTA 125 Trophee Clarins (13-19 mai), care va avea loc la Paris. Ea a acceptat invitația din partea organizatorilor, fiind anunțată pe site-ul oficial.

Simona Halep va juca din nou pe suprafața ei preferată, zgura. Nu a mai jucat pe suprafața de zgură roșie din 2022, când a participat la Turneul de Mare Șlem de la Roland Garros.

Acum, Simona Halep revine pe zgură și va participa în premieră la Trophee Clarins, turneu de categorie WTA 125, care se joacă la Paris între 13 și 19 mai. Ea a decis să accepte wild card-ul din partea organizatorilor astfel că va juca al doilea meci de după finalizarea procesului în care a fost acuzată, nefondat după cum s-a dovedit, de dopaj.

La competiția din Paris vor fi la start 32 de jucătoare. Iar valoarea totală a premiilor este de 115.000 de euro.

Printre jucătoarele care vor lua startul se numără alte două românce, Ana Bogdan și Jaqueline Cristian, Leylah Fernandez, Sloane Stephens sau Yanin Wickmayer. Și, evident, prin acceptul wild-cardului, acum, pe listă apare și numele Simonei Halep. Un nou început, după tentativa de la Miami.

Simona și-a propus să facă din turneul de la Paris o pregătire pentru Rolland Garros.

Fiindcă, principala țintă a Simonei Halep pentru revenirea pe teren este Turneul de la Roland Garros (20 mai – 9 iunie), turneul ei preferat. Sportiva din Constanța speră ca organizatorii să-i dea o invitație, dar are emoții în acest sens.

Vă reamintim că Simona Halep are un nou antrenor. Spaniolul Carlos Martinez.

„Francezii sunt naționaliști și, din ce am înțeles, dau franțuzoaicelor wild-card. Eu îmi doresc tare mult să joc la Roland Garros, pentru că este turneul meu preferat și ar fi bine. Dar, acum, decizia este la ei”, spunea Halep recent.

Site-ul tennisuptodate a analizat situația în care se află trei foste campioane de Grand Slam: Simona Halep, Caroline Wozniacki și Emma Răducanu. Și explică de ce sportiva din Constanța riscă să nu primească un wild card.

„Simona și Caroline au primit wild card-uri pentru mai multe turnee, dar situația e neclară în ceea ce privește Roland Garros-ul, după cum o arată istoricul. Dintre cele două, Simona are șanse mai mari să primească o invitație, fiind campioană în 2018. Dar marea întrebare din jurul ei e legată de suspendarea pentru dopaj. Când Sharapova a revenit în sport, organizatorii de la Roland Garros au refuzat să-i dea un wild card, cazul fiind faimos.

În ciuda faptului că a protestat și a spus că nu s-a dopat, Halep, teoretic, a fost suspendată pentru consumul de Roxadustat. Deci ar putea fi refuzată de Federația Franceză de Tenis. Greutatea va fi pe umerii lui Amelie Mauresmo, ea va fi cea care decide în săptămânile viitoare.

Spre deosebire de alte turnee, Roland Garros preferă să dea wild card-uri jucătoarelor franceze. În ceea ce le privește pe Emma Răducanu și Caroline Wozniacki, sunt șanse mici să primească invitații și ar putea fi nevoite să joace în calificări. Totul depinde de numărul de wild card-uri de care jucătoarele franceze vor avea nevoie. Vor urma săptămâni interesante pentru cele două jucătoare, care la turneul de la Miami au avut un schimb de replici”, notează tennisuptodate.com.

Întrebarea asta am cules-o din vorbele unor tineri microbiști care sâmbătă se grăbeau să ajungă la meciul derby din cadrul Superligii de Fotbal – meciul FCSB – Dinamo – meci care, în ciuda recomandării ministrului apărării naționale și chiar a primului-ministru, nu s-a jucat pe Stadionul Steaua din cartierul Ghencea ci pe Stadionul Arcul de Triumf.

Dacă până mai ieri aveam dubii că domnul Talpan este numai un jurist ambițios care, fără prea multe merite profesionale și, cu atât mai mult sportive, vrea să ajungă general al armatei române și, ulterior, comandant, al Clubului Sportiv al Armatei ”Steaua București” astăzi, știu sigur.

Domnul Florin Talpan nu este singur. Nu face un joc personal, ci este păpușa prin care alți domni generali din spate, fără o prea mare legătură cu sportul și cu performanța sportivă, s-au făcut stăpâni și vor să mențină baza sportivă de la Steaua ca pe o feudă personală de unde se pot face bani frumoși. Fiți siguri că nu pentru Steaua.

Ce nu pot să înțeleg cum conducerea Guvernului României tolerează această gravă deturnare a unei baze sportive publice pentru care s-au cheltuit zeci de milioane de euro, în folosul unui grup restrâns care își face propriile interese.

Corpul de control al Domnului prim-ministru Marcel Ciolacu ar trebui să ia la banii mărunți cum se folosesc și în buzunarul cui intră beneficiile de pe urma bazei sportive de la Săftica a Clubului Steaua, de pe urma cabanei sportive de la Forban, acolo unde se făceau cantonamentele de odinioară ale Stelei și dacă mă forțez puțin mai pun câteva întrebări indiscrete. Și despre multe alte lucruri care sigur nu îi vor plăcea Domnului Talpan.

Poate o ști să ne răspundă Domnul colonel despre toate activele administrate de Clubul Steaua că tot vrea el să pozeze în mare apărător al intereselor Stelei. Steaua de azi nu prea mai are rezultate în nicio disciplină sportivă dar după cum se luptă Domnul Talpan sigur sunt ceva interese la mijloc.

Știți ceva, Domnu Talpan despre baza de la Săftica, despre Cabana Forban? Că nu v-am auzit niciodată vorbind despre ele?

Acum 47 ani (Doamne, ce repede a trecut timpul!!!!!) marea noastră campioană, Nadia Comăneci, pe atunci o fetiţă de 14 ani uimea lumea sportului cu o performanţă greu de egalat: nota 10 „absolut” la Jocurilor Olimpice de Vară de la Montreal. După o evoluție fantastică.

Afişajul electronic nici nu era programat să arate nota 10, aşa că pe ecran a apărut nota1.00.

Nadia Comăneci obţinea, la această ediţie a Jocurilor Olimpice, de şapte ori nota maximă – nota 10 -, câştigând trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și una de bronz (sol).

De atunci, gimnasta din Oneşti a intrat în istorie drept prima sportivă cu un exerciţiu perfect. Mândria și bucuria noastră de români.

FCSB revine unde îi este locul. Pe Stadionul Steaua din Bulevardul Ghencea. Pentru meciul din etapa a II-a cu FC Dinamo București. De ce nu pentru TOTDEAUNA. Fiindcă acolo îi este locul.

După multe frământări, procese, dispute între suporterii celor două echipe purtând, practic, același nume, și amenințări macabre din partea suporterilor echipei departamentale – CSA Steaua -, echipa fanion a fotbalului românesc, FCSB, revine pe stadionul de pe care a plecat în cucerirea celui mai important trofeu de club european: Cupa Campionilor Europeni.

Este, după părerea mea numai primul pas pentru refacerea celei mai mari echipe de fotbal pe care a avut-o fotbalul de club românesc. STEAUA BUCUREȘTI. Cea care a câștigat Cupa Campionilor Europeni și amai jucat o finală de cupă europeană. Fiindcă, cred eu, cele două echipe de acum trebuie să fuzioneze și să funcționeze ca Fotbal Club STEAUA BUCUREȘTI, purtătoare a palmeresului și numelui marii echipe campioane a României.

Sunt sigur că un asemenea demers ar atrage numeroșii fani care s-au îndepărtat de echipa noastră legendară, un prilej și pentru Gigi Becali de a se retrage și a vinde echipa unor investitori români care să aducă culorile roș-albastre la măreția de odinioară.

Noul FC STEAUA BUCUREȘTI trebuie să nu mai aibă nicio legătură cu colonelul jurist de tristă amintire, Florin Talpan, a cărui perseverență ar fi putut distruge branduri și mai mari decât Steaua București, cu generalii din conducerea Clubului Sportiv al Armatei dar și cu ”țiitorul” lui Gigi Becali, pe numele lui MM Stoica.

Fotbalul românesc are mulți oameni frumoși și credincioși care au pus multe lucruri pe altarul fotbalului românesc ca să nu poată renaște o echipă de prestigiu a fotbalului românesc.

Primul pas – revenirea pe Ghencea – este un pas mare și bun. Trebuie să vină și alții.

Mi-e drag să văd că fotbalul românesc ar putea recâștiga forța și puterea de odinioară, cu o echipă STEAUA foarte puternică, cu un RAPID dornic să câștige titlul în anul centenarului, cu un DINAMO în revenire pe prima scenă fotbalistică, cu o singură mare echipă a Băniei – UNIVERSITATEA CRAIOVA – de care să tremure toate marile echipe, cu un FARUL strălucitor precum mentorul lui, Gică Hagi, cu echipe de mare tradiție care au fost stele cândva pe scena fotbalului românesc: PETROLUL, UNIVERSITATEA CLUJ, UTA, OȚELUL, POLI IAȘI. Cu un campionat românesc cu 18 echipe susținute frenetic de public, de sponsori, și de autoritățile locale, punând mare accent pe identificarea, creșterea și promovarea de jucători tineri români, de ce nu cu un nou CORVINUL HUNEDOARA și un nou LUCEAFĂRUL, echipa reprezentativă a României poate călca pe urmele Generației de Aur.

Totul depinde de noi și de cei care conduc destinele fotbalului din România. Tu ce crezi? Este posibil așa ceva?

1.000% de acord cu SORANA CÎRSTEA

Jucătoarea noastră de tenis, Sorana CÎrstea, a realizat o postare, mie mi s-a părut decentă și normală pentru un OM NORMAL, pe pagina personală de Facebook, postare care s-a suprapus deschiderii turneului de mare șlem de la Wimbledon. Scurt și cuprinzător: „Faceți bărbații iar masculini. Faceți femeile iar feminine. Faceți copiii iar inocenți.”

1.000% de acord cu SORANA CÎRSTEA.

Evident, s-au găsit și o mulțime de ”progresiști, moderniști, adepți ai acceptării, incluziunii și diversității în opinie și comportament” care s-o bălăcărească, s-o jignească și s-o înjure în cel mai grosolan mod posibil.

Stimate Doamne, stimați Domni, recunosc. Sunt demodat, conservator, dacă așa vor unii să mă eticheteze, sunt tradiționalist, sunt patriot și țin cu credința strămoșească și cu lucrurile firești și normale.

Voi ce părere aveți? Și voi sunteți demodați?

Dacă ar fi să judecăm meciul de fotbal din preliminariile Campionatului European din 2024 dintre Elveția – România, încheiat cu scorul de 2-2, nu am putea spune decât că este o mare performanță pentru România. Și chiar este, România a obținut un punct mare după un joc catastrofal, în care nu a jucat nimic. România a fost mai slabă ca oricând, elvețienii și bunul Dumnezeu, hai să recunoaștem și portarul Moldovan, ne-au salvat de la primirea a încă 2-3 goluri. Schema tactică după care a jucat România timp de 80 de minute a fost ”sac de box”. Am încasat, pumn după pumn, și am rămas totuși în picioare. A contat enorm mult prea mare siguranță de sine a antrenorului Elveției, care și-a scos din teren deliberat toate vedetele pentru a rula și rezervele și, implicit, a redus serios turația. Este drept și introducerea în teren a lui Valentin Mihăilă, servit excelent de pasele lui Olimpiu Moruțan, a produs minunea de la Lucerna (locul norocos până acum pentru elvețieni de desfășurarea a meciurilor oficiale). De data asta a fost cu ghinion. Vitezistul Mihăilă executându-l pe portarul elvețian după 2 curse superbe de mare vitezist încheiat cu șut la poartă. România a egalat nesperat făcându-ne să credem că aseară Dumnezeu a fost român. Nu pot să nu susțin această afirmație decât spunând că la faza golului egalizator, mingea a căzut norocos în capul lui Pușcaș (fază de cascadorii râsului!!!!), ajunge din devierea mingei la Moruțan care dă o pasă inspirată și Valentin Mihăilă (care se accidentase deja după bucuria de la primul gol) înscrie imparabil. Ce mai, a fost o adevărată lovitură de teatru și un miracol dumnezeiesc după jocul dezastruos practicat de jucătorii noștri timp de 80 de minute. De necrezut și, totuși, adevărat.