Home >> EDUCATIE >> PE 30 IANUARIE ESTE MARE SARBATOARE LA ROMANII CRESTIN-ORTODOCSI: SFINTII TREI IERARHI

PE 30 IANUARIE ESTE MARE SARBATOARE LA ROMANII CRESTIN-ORTODOCSI: SFINTII TREI IERARHI

Calendarul ortodox  îi prăznuieste luni, 30 ianuarie, pe Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. În aceeaşi zi este pomenit Sf. Sfințit Mc. Ipolit, episcopul Romei.

Cei trei sfinți părinți Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur sunt sărbătoriți de Biserica Ortodoxă la 30 ianuarie, aceștia reprezentând  cele trei vârfuri ale ierarhiei Bisericii Ortodoxe, care au întrecut cu înălțimea vieții și a învățăturii lor pe mulți și ca niște apostoli după Apostoli au strălucit în lume.

Sărbătoarea datează din timpul domniei împăratului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118). Atunci s-a stabilit, în urma mai multor ani de dispute între diferite comunități creștine pe tema care dintre cei trei este mai mare, ca la 30 ianuarie să aibă loc o cinstire comună a celor trei mari ierarhi ai Bisericii.

Prin prăznuirea împreună a celor Trei Sfinți Ierarhi, ca unii care sunt în egală măsură bineplăcuți lui Dumnezeu și deopotrivă de vrednici să fie cinstiți de credincioși, controversele, care erau cu totul păgubitoare pentru Biserică, au fost stinse.

Cei trei Sfinți arată la treapta cea mai înaltă „drumul împărătesc” în Biserica Ortodoxă, fiind adevărații ctitori ai Ortodoxiei. Și pentru că s-au învrednicit de înalta treaptă a arhieriei, acești sfinți părinți sunt cunoscuți sub numele de Sfinții Trei Ierarhi.

Pomenirea fiecăruia dintre ei se face pentru Sfântul Vasile la 1 ianuarie, Sfântul Grigorie Teologul, la 25 ianuarie, iar Sfântul Ioan Gura de Aur, la 13 noiembrie și la 27 ianuarie.

Au trăit o viață retrasă, în rugăciune stăruitoare și muncă. Pentru meritele lor deosebite, Dumnezeu i-a ridicat pe cele mai de seamă scaune ierarhice ale vremii, pentru a răspândi de acolo cu și mai multă putere lumina adevărului dumnezeiesc, dovedindu-se a fi vrednici păstori ai credincioșilor lor.

Au fost deopotrivă mari sprijinitori ai săracilor, orfanilor, bolnavilor și ai tuturor celor aflați în suferință, ridicându-se însă și împotriva bogaților și asupritorilor.

Și mai mult decât atât au luptat, prin cuvânt și prin scrisul lor, pentru lămurirea adevărurilor de credință ortodoxă, împotriva rătăcirilor și credințelor deșarte. Au fost mari predicatori și scriitori bisericești, lăsând în urma lor un număr mare de cărți de învățătură, alcătuind diverse cântări și rugăciuni. Sfântul Ierarh Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur au lăsat și Liturghiile care le poartă numele.

Sfântul Vasile cel Mare 

Sfântul Vasile cel Mare a trăit în veacul al IV-lea în slăvită cetate Cezareea, în provincia Capadocia din Asia Mică. S-a născut într-o evlavioasă familie, care a dat Bisericii şase sfinţi. Mama se numea Emilia, iar un frate al său a fost Sf. Grigorie de Nyssa, ajuns şi el episcop şi mare învăţat creştin, După ce termină şcolile cele mai vestite de atunci, în Cezareea şi la Atena, Sf. Vasile se retrage la o mănăstire, întemeiată de el, dându-i rânduielile unei vieţi de obşte. Este hirotonit apoi preot, în anul 364, iar în anul 370 este ales arhiepiscop al Cezareii, păstorind până la moartea sa, întâmplată la 1 ianuarie 379. Ca întâistătător al scaunului din Cezareea Capadociei, Sf. Vasile a purtat o grijă cu adevărat părintească faţă de mulţi săraci, bătrâni, neputincioşi, văduve şi orfani, întemeind, lângă Cezareea, diferite aşezăminte pentru alinarea suferinţelor acelora: spitale, azile, ospătării, şcoli şi altele. Pentru aceste fapte cu adevărat creştineşti, el şi-a câştigat dragostea păstoriţilor săi, care au văzut în el chipul desăvârşit al păstorului careţi pune sufletul pentru oile sale, potrivit crestinortodox.ro.

Sf. Vasile a scris şi multe cărţi de învăţătură creştinească. Una dintre cele mai însemnate este aceea în care explica textul Sfintei Scripturi privind cele şase zile ale facerii lumii („Hexaimeronul”), în alta tâlcuia mai mulţi psalmi (omilii); unele lucrări dădeau diferite învăţături pentru viaţă, altele osândeau învăţăturile greşite ale ereticilor, arătând care este adevărata învăţătură a Bisericii, şi multe altele. Sf. Vasile s-a străduit să înfrumuseţeze şi sfintele slujbe, lăsându-ne Liturghia care-i poartă numele şi care se săvârşeşte de zece ori în cursul unui an.

Sfântul Grigorie Teologul

Marele prieten al Sf. Vasile, adică Sf. Grigorie de Nazianz, numit şi Teologul sau Cuvântătorul de Dumnezeu, s-a născut în Arianz, tot în Capadocia, pe la anul 330. Tatăl său era episcopul Grigorie, iar mama se numea Nona. A învăţat carte în casa părintească, apoi la şcolile din Cezareea Capadociei, Cezareea Palestinei şi Atena, având coleg pe Sf. Vasile. Se spunea despre ei că nu cunoşteau decât două drumuri: al bisericii şi al şcolii. întors în ţara sa, se retrage la mănăstirea întemeiată de Sf. Vasile! Dar tatăl său şi credincioşii din Arianz doreau ca el;să fie slujitor la altarul Domnului. De aceea, bătrânul său tată îl hirotoneşte preot în anul 361. El se simte nevrednic de o asemenea cinste şi fuge la Sf. Vasile. Se întoarce însă nu peste mult timp, la stăruinţele tatălui său, pe care-1 ajută de acum înainte în slujba sa. El ţine chiar o cuvântare în faţa credincioşilor, în care le vorbea despre fuga sa, arătându-le că nu s-a simţit destul de vrednic ca să primească înfricoşata Taină a preoţiei. În anul 371 Sf. Vasile îl face, tot peste voia sa, episcop al cetăţii Sasima, de unde, nu peste mult timp, se retrage iar într-o mănăstire. Pe la 379, pleacă în capitala Imperiului, la Constantinopol, ca să pună capăt tulburărilor prin care trecea Biserica de acolo. In anul următor ajunge chiar episcop al marii cetăţi, iar în 381 este chemat să conducă dezbaterile celui de al doilea Sinod ecumenic, care a osândit învăţătura greşită a lui Macedonie despre Sfântul Duh. El nu stă însă mult nici în scaunul arhieresc al Constantinopolului, căci răutăţile omeneşti îl fac să se retragă în Capadocia. A cârmuit apoi, pentru scurt timp, episcopia din Nazianz, iar prin anul 383 se retrage definitiv în Arianz, unde-şi petrece ultimii ani ai vieţii în meditaţie şi rugăciune. A murit prin anii 389-390.

Sfântul Ioan Gură de Aur

Al treilea ierarh prăznuit astăzi este Sf. Ioan Gură de Aur sau Hrisostom, care nu era capadocian ca primii doi, ci din Antiohia Siriei. A văzut lumina zilei pe la mijlocul secolului al IV-lea, fiind fiul unui dregător militar care a murit curând după naşterea sa. A fost crescut de mama sa văduvă, Antuza, o femeie evlavioasă, care a dat o creştere foarte îngrijită fiului ei. A învăţat carte în Antiohia şi la un vestit învăţat elin cu numele Libanius, care se gândea chiar să-l lase pe Ioan în locul său ca dascăl, fiind cel mai sârguincios dintre învăţăceii lui. După moartea mamei sale, s-a retras în Munţii Antiohiei, unde a dus o viaţă izolată, în rugăciune şi meditaţie. Prin 380, se întoarce în Antiohia, fiind hirotonit diacon. Timp de 12 ani a fost preot, rostind acum numeroase predici în toate bisericile cetăţii, care i-au dus vestea în toate părţile.

În anul 397, a fost ridicat la cinstea de arhiepiscop al Constantinopolului. în această înaltă slujire, el luptă împotriva relelor pe care le-a găsit, aşezând peste tot buna rânduială. Mai mult chiar. In predicile sale a început să osândească toate păcatele celor bogaţi şi puternici, ca mândria, lăcomia, luxul, necinstea şi altele, începând chiar cu împărăteasa de atunci, Eudoxia. în acelaşi timp, era un sincer apărător al săracilor, al sclavilor şi al tuturor celor aflaţi în necazuri, sprijinindu-i cu vorba, dar mai ales cu fapta. Toate aceste lucruri i-au atras duşmănia împărătesei, care a poruncit să se convoace un sinod care să-l înlăture din scaunul său. Sf. Ioan a fost trimis în exil, dar la scurt timp este readus, căci se răsculaseră păstoriţii săi, care cereau revenirea ierarhului în scaun. Dar nici acum Sf. Ioan nu. încetează să mustre în predici pe împărăteasă, lucru care i-a adus a doua înlăturare din scaun. Este trimis acum în exil într-un loc foarte îndepărtat, tocmai în Armenia, la Cucuson. Acestea se petreceau prin anul 404. Pentru că la Cucuson avea legături cu prietenii săi din Antiohia şi Constantinopol, s-a dispus să fie trimis într-o localitate şi mai îndepărtată, pe ţărmul de răsărit al Mării Negre. Dar n-a mai ajuns acolo, căci a murit pe drum, la 14 septembrie 407. Aşa s-a sfârşit viaţa de luptă şi de propovăduire a cuvântului dumnezeiesc a acestui mare ierarh al Bisericii lui Hristos.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:

Continuarea navigarii pe acest website reprezinta acceptarea cookie-urilor. Afla mai multe

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close