Home >> Cetateni >> NU SE POATE SI IEFTIN SI BUN SI SANATOS!!!!!!

NU SE POATE SI IEFTIN SI BUN SI SANATOS!!!!!!

Atata timp cat noi cerem cel mai mic pret nu ne putem astepta la cea mai buna calitate, dar chiar si asa mancam relativ scump.

Tipam ca de afara vine marfa de calitate slaba, dar daca toate produsele romanesti ar fi mai bune am fi ocupat piata vestica. Daca nu am ocupat-o, inseamna ca avem o problema, afirma Sorin Minea, presedintele Federatiei patronale Romalimenta.

Intr-un interviu pentru Ziare.com, Sorin Minea a rasturnat cateva dintre cele mai raspandite mituri urbane: puii crescuti cu hormoni si antibiotice, produsele traditionale si produsele bio: “cel putin jumatate sunt bio numai in mintea cumparatorului. Bio e un marketing, care se adreseaza in principal snobului”.

“Puiul e doar o carne ieftina, un animal usor de crescut in canitate mare. Din punctul meu de vedere cea mai buna carne este de vita si de oaie. Porcul a fost hulit de pomana, grasimea de porc nu e o grasime rea”, spune Sorin Minea.

Exista temerea ca produsele alimentare din import sunt facute special pentru Romania, de calitate mai proasta decat cele similare vandute in restul UE. Asa este?

Nimeni nu poate spune. Daca produsul contine ceea ce scrie pe eticheta este un produs corect. Se face o confuzie intre calitate, care e un aspect subiectiv, si continut.

Pot exista condimente mai slabe calitativ, poate exista o reteta usor schimbata, de exemplu zahar mai mult sau aroma de cafea dintr-o cafea de slaba calitate sau rasuflata, dar se respecta continutul care spune cafea.

Dar atata timp cat noi cerem cel mai mic pret nu ne putem astepta la cea mai buna calitate. Si noi ne-am creat comertul pe sintagma cel mai mic pret.

In toata Europa exista o diversitate de calitati in acelasi magazin, gasesti produse ale aceleiasi firme de o calitate superioara sau ieftine. Diferenta de pret intre un produs de serie si unul foarte bun calitativ e de 1 la 5, in general. Poti gasi un file care sa coste 50 lei si unul care sa coste 10 de lei. Asta nu inseamna ca e un produs prost, ci un produs pe care-l cere piata.

La noi, diferenta de pret e foarte mica. Cei cu preparate slabe imping pretul in sus si incearca sa creeze confuzie, sugerand ca scumpirea e bazata pe calitate.

Deci mancam prost si scump?

Prost si relativ scump, pentru ca preturile pentru preparatele cu adevarat scumpe nu exista in Romania. Serrano pot sa-l cumpar la 150 de euro /kg sau la 20 de euro/kg. In Romania il mancati pe cel de 20 de euro. Dar pe cel de 150 de euro l-ar cumpara cineva? Noi suntem invatati sa mancam mult deodata.

O diferenta atat de mare nu este mai mult o diferenta de brand?

Sunca de Praga e pe cel putin 20 de preturi sub aceeasi denumire. Reteta originala este: bucati mari de pulpa de porc cu putina grasime si pielea deasupra, fara adaos de apa, deci fara injectare. Sunca de Praga la ora actuala se face din bucati mai mari sau mai mici de carne de porc pulpa sau spata, cu injectare cat curpinde.

Pretul celor injectate e mare pentru calitatea oferita, iar pretul celor originale e mic pentru calitatea buna pentru ca piata nu intelege. Cat timp mergem pe pret mic, vom primi ceea ce cerem. Procesatorul face ce i se cere.

Exista pe piata produse la un pret atat mic incat este imposibil practic ca fie ceea ce scrie pe eticheta, de exemplu cascaval?

Cu cat maturarea cascavalului e mai indelungata, cu atat substanta uscata e mai multa, gustul se accentueaza si calitatea e mai buna. Un astfel de cascaval, rotile acelea tari ca piatra din care se taie, costa dublu fata de cel de pe piata romaneasca.

Exista branza care are perioada de maturare un an, un an si jumatate, gustul e desavarsit, e foarte scump, dar nu iei un kilogram, ci doua feliute sa il mananci ca pe delicatesa. Noi luam cu batonul la salam, cu kilogramul la cascaval si zicem ca nu-i bun.

Va mai dau un exemplu, branza de burduf la origine e de oaie 100%. S-a dat o derogare si s-a facut o branza de calitatea a doua oaie plus vaca. Oaia incepe sa fie uitata, reteta spune 50-50%, dar nu respecta nimeni.

Nu ar trebui verificat daca se respecta?

In Romania nu se poate verifica proportia, iar in strainatate e foarte scump. Se merge pe incredere. Si daca ma joc cu 10 procente, 60 % vaca – 40% oaie, am schimbat pretul. Astea-s micile smecherii.

Piata a cerut sa fie mai ieftina branza de burduf, de aceea a intrat si laptele de vaca in ea, iar spre finalul “epocii de aur” se facea din resturile de branza tocate si amestecate. Habar nu am daca nu se mai face asa si acum.

Noi fugim ca de dracu’ de suspiciunea de frauda. Tipam ca de afara vine marfa de calitate slaba, dar sa fereasca Dumnezeu sa zica cineva ca noi, romanii, facem calitate mai slaba ca sar toti producatorii.

Daca toate produsele romanesti ar fi mai bune am fi ocupat piata vestica. Daca nu am ocupat-o, inseamna ca avem o problema. Cand optimizam preturile, in general se scade din calitate si daca o iei pe panta asta greu iti revii. Dar creezi confuzie.

Ce e cu aceste produse sub marcile proprii ale marilor retele si care au preturi imbatabile?

Orice produs din supermarket este purtator de costuri cu exceptia produselor care sunt “pivate label ” (marca privata a magazinului – n.red.) si in cazul carora se pot juca mai mult cu pretul.

Dar sa zicem ca te lansezi cu un produs acceptabil calitativ, iti faci o piata cu acel “private label” si dupa un an de zile iti spune ca trebuie sa scazi pretul cu 20%. Si daca nu poti, lantul gaseste pe altcineva care poate. La raft, cumparatorul vede acelasi produs sub “privat label”, dar nu mai e acelasi produs si, de obicei, nu mai e nici aceeasi calitate.

De exemplu, salamul de Sibiu e marca inregistrata si, teoretic, reteta trebuie sa fie aceeasi. Salamul de Sibiu are o cantitate de grasime acceptata prin lege pana la 40%. Grasimea are mai putina apa (in jur de 3%) decat carnea (in jur de 55%). Daca te joci cu grasimea intre 30% si 40%, usuci mai repede decat ai baga numai carne, ai alt pret, alt gust si alta duritate, pentru ca grasimea e mai moale.

Deci chiar respectand o reteta, orice produs poate fi facut mai ieftin sau mai scump.

Produsele bio testate si etichetate ca atare sunt intr-adevar bio?

Dupa toate studiile facute, cel putin jumatate sunt bio numai in mintea cumparatorului. Pentru un produs bio iti trebuie o gramada de analize, terenul trebuie sa nu fi fost dat cu alt tip de ingrasaminte ani de zile, e complicat.

Si daca trece prin toate analizele?

Trece o data. Ce ma impiedica apoi sa le multiplic. Eu am 50 de mp bio si inca 500 de mp semibio. Le fac in acelasi atelier si toate sunt bio din punctul meu de vedere.

Bio e un marketing, care se adreseaza in principal snobului. Dar nimeni n-a reusit sa dovedeaca undeva in lume ca produsul bio e superior celui care nu e bio. Scumpesc artificial, spun ca e bio, induc ideea ca bio e mai sanatos fara sa probez nimic.

Totusi, teoretic produsele bio nu contin pesticide.

Dar ploaia poate fi controlata sa nu contina pesticide? E o iluzie. De fapt eu castig aceiasi bani muncind mai putin pentru ca produsele sunt mai scumpe.

Am avut o salata la un moment dat, cred ca era cu ton, si probele de laborator inainte de a intra pe piata au aratat incarcatura bacteriana mare. Verificarea a aratat, pana la urma, ca patrunjelul avea incarcatura bacteriana mare – coli.

L-am chemat pe cel care l-a cumparat sa-l intreb de unde: “Formidabil! Patrunjel romanesc bio”. Adica ingrasamant natural, balega, deci incarcatura majora de coli. Salata bio trebuie foarte bine spalata si tot mai poti sa iei cate un coli.

Sunt legumele si fructele aduse din Turcia mai periculoase prin continutul de pesticide decat cele din UE?

Regulamentele UE sunt dure, inclusiv la pesticide. Exista posibilitatea ca produsele aduse dintr-o zona non UE sa contina ceva ce comunitatea europeana nu agreeaza, dar cand cumpar din afara comunitatatii cer buletinul de analize si actele care imi confirma calitatea si pot sa fac o proba aici.

Din pacate unele tari, precum Turcia sau Egipt mai pot falsifica buletinele si tot din pacate nu se pot face probe la toate transporturile, dar cazurile aceste sunt totusi foarte rare.

UE are multe belele dar are si multe garantii, legislatia europeana nu pemite foarte multe lucruri. De exemplu, toata lumea vorbeste de hormoni. Aiurea! Nu se mai folosesc in cresterea animalelor de zeci de ani.

Sunt totusi in magazine pachete de carne de pui pe care scrie “fara hormoni”.

E amuzant. Ar trebui spus macar “fara adaos de hormoni”, pentru ca puii insisi au hormoni, ca toate fiintele. Hormonii de crestere sunt interzisi si nu sunt rentabili.

Majoritatea puilor pe care-i mancam sunt cocosi, la pasare cromozomii sunt invers, cocosul are XX si gaina XY, deci este un aport de hormoni feminini crescut din cauza alimentatiei cu carne de pasare.

Pe vremea lui Ceasescu se foloseau resturi antibiotice pentru ca accentuau cresterea in greutate a puilor, sunt interzise insa de 20 de ani.

Dar la tara, unde nimeni nu verifica, sunt produsele mai bune, mai sigure?

Aici se fac niste confuzii. Porcul crescut la bunica mea in curte era sacrificat dupa 10-12 luni. Porcul pe care-l mancati din magazin are 4 luni. Un animal tanar are mai mult colagen, mai multa apa si alta calitate a carnii.

Se tot spune ca oasele puiului de la curte sunt mai tari decat ale puiului din magazin. Da, pentru ca e un animal de 3-4 ori mai batran, aproape adult, care a facut multa miscare.

Culoarea oului spune ceva?

Gainile albe fac oua cu coaja alba, gainile rosii fac oua cu coaja rosie. Alta diferenta nu exista. Culoarea galbenusului e data de alimentatie. Cand ea e bogata in caroten galbensul devine mai spre rosu, dar nu are nicio legatura cu calitatea.

Ce are in plus gaina de curte este proteina animala pentru ca mananca gandaci, rame etc. Proteina animala e interzisa in furaje.

Dar cresterea lenta?

Inseamna altceva. Puiul de carne, porcul sau alte animale etc au fost selectate pentru a creste mai rapid. Puiul ajunge la greutata optima de taiere in timp foarte scurt, de ordinul saptamanilor. Daca puiul creste in timp dublu, de obicei in aer liber, carnea capata o alta calitate.

Trebuie stiut ca din punctul de vedere al calitatii, carnea animalelor tinere nu este excelenta. Carnea de vitel crescut cu lapte de la mama lui are colagen cat cuprinde, are hormni. Mielul, purcelul de lapte, iedul la fel. Si carnea de pui are incarcatura mare de hormoni, colagen si apa.

Si totusi carnea cea mai sanatoasa e socotita aceea de pui, in special pentru copii.

Din punctul meu de vedere nu e corect. Puiul e doar o carne ieftina, un animal usor de crescut in canitate mare. Din punctul meu de vedere cea mai buna carne este de vita si de oaie. Vita nu poti sa o tai dupa cateva luni, ci dupa ani de zile, este o carne mai usor digerabila, mai complexa din punctul de vedere al compusilor. Porcul a fost hulit de pomana, grasimea de porc nu e o grasime rea.

A fost si un scandal al produselor traditionale descoperite de ANPCca industriale de-a dreptul.

Bio e parfum fata de ce e produsul traditional. Cel mai frumos e sa il declari traditional de la mama de acasa si sa il vinzi fraierului in piata cu un pret de 3 ori mai mare.

Intr-un control in piata, un prieten de la un DSV l-a verificat pe unul care vindea carnati traditionali, facuti acasa, nu 2 kg, ci 200. I-a cerut actele, sa vada de unde a cumparat carnea. Carnatii erau cumparati dimineata dintr-un supermaket si vanduti de 3 ori mai scump. Asta era produsul traditional.

Sunt tot felul de carmangerii care au muscat din piata neagra locala, au facut enorm de multi bani si acum vor sa intre pe piata reala, dar cu mijloacele pe care le stiu ei: invarteli, spagi, ajutor politic, carne de pe piata neagra. Nu fac decat sa distorsioneze piata, nu au brand, dar striga: noi suntem romani, suntem traditionali.

Ce ar trebui sa insemne produs traditional?

Produsul traditional este reglementat prin lege, are nevoie de un atestat. Nu are voie sa aiba niciun aditiv si trebuie facut in sistem clasic, gospodaresc, fara utilaje, in cantitati mici.

Sunt foarte putini cei care indeplinesc conditiile. Ii numeri pe degetele de la o mana, au ateliere, fac cateva sute de kg pe zi, manufactura. Producatorul traditional este axat pe 3-4 produse pe care le poate face si le vinde in cantitati rezonabile.

Dar daca face 50 de produse inseamna ca are fabrica si atunci nu mai e traditional. Industria nu are voie sa faca produse traditionale. Afara produsul traditional se vinde numai in piata, nu in supermaket, de omul care vine acolo cu numai doua produse, atestate. La noi toti sunt traditionali.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:

Continuarea navigarii pe acest website reprezinta acceptarea cookie-urilor. Afla mai multe

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close