Home >> Invitatie la distractie >> INVITATIE LA DISTRACTIE: UNDE MERGEM LA MASA? LA HANUL LUI MANUC

INVITATIE LA DISTRACTIE: UNDE MERGEM LA MASA? LA HANUL LUI MANUC

Construit pe un teren ce odinioară făcuse parte din Curtea Domnească, Restaurantul Hanu’ lui Manuc era gata de a-și primi oaspeții încă din primăvara anului 1808. 207 ani mai târziu Restaurantul Hanu’ lui Manuc te așteaptă la fel de

 

iubitor de oaspeți ca întotdeauna, cu preparate bine alese și pregătit să-ți ostoiască pofta de bucate și de istorie.

Povestea Hanului lui Manuc incepe in anul 1806, cand acesta a rasarit pe meleagurile lui Bucur.
Fiind construit ca niciun alt han din vremea sa, el s-a deosebit de celelalte hanuri-cetati prin arhitectura aparte. Intemeietor i-a fost Emanuel Marzayan, mai bine cunoscut sub numele de Manuc Bei. Vestit negustor, diplomat si hangiu, Manuc era considerat in acele timpuri drept unul dintre cei mai avuti mosieri din Balcani.

Folosindu-se de bogatia si influenta sa negustoreasca, Manuc incepe sa-si contureze faima diplomatica la inceputul anilor 1800. Devine, pe rand, dragoman si consilier al turcilor, iar in 1808 este numit de către sultan Bei al Moldovei. Ajunge in cele din urma si intermediar intre armata rusa si cea turca, iar pacea pe care o doreau atat turcii, cat si rusii va depinde in mare masura de Manuc Bei.

Pacea de la 1812 este un moment definitoriu pentru renumele Hanului. Negocierile de pace se tin chiar in Hanul lui Manuc. Tratatul se semneaza la 16 mai 1812, si va pune capat razboiului ruso-turc, delimitand totodata suveranitatea asupra teritoriilor disputate de cele doua puteri.

Manuc se stinge din viata in 1818. Soarta Hanului sfarseste in mainile unei epitropii pana cand fiul sau cel mare, Ioan-Murat, va putea gospodari singur averea familiei.

La 20 decembrie 1827, sub controlul sotiei lui Manuc, cea era mai tot timpul bolnavicioasa, se incheie un contract de arenda pe patru ani intre epitropi si doi tovarasi, Dimitrie Dedu si Nicolae Alexiu.

In 1842, mostenitorul este nevoit sa vanda Hanul din cauza constructiei slabite considerabil de catre cutremurul puternic din 1838. Noul stapan al hanului devine Dimitrie Iconomidis, zis Economu, care va detine administratia si jumatate din Han. Cealalta jumatate de Han este impartita intre Gheorghe Iconomidis si Lambru Vasilescu.

Economu moare in 1854 si lasa prin testament averea celor trei mostenitori. George Iconomidis, fratele și asociatul său de la Han, impreuna cu Alexandru Chiropol, contesta actul de testament al lui Economu, dar in 1858 Costache Economu are castig de cauza.

Pana in anul 1870, arendasi ai Hanului sunt, pe rand, grecul Panait Vizantie, Milan Lomovici si apoi Dimitrie Constandinescu. Acesta din urma foloseste, in 1868, pentru prima oara intr-un act oficial denumirea de “hotel” pentru a descrie Hanul.

In urma procesului pornit de Iconomidis, Chiropol si Costache Economu, pentru a imparti proprietatea, Hanul lui Manuc ajunge sa fie cumparat de Vasilescu Lambru. In 1874, el va repara, transforma si redenumi Hanul sub numele de “Marele Hotel Dacia” (Grand Hotel de la Dacie). Hanul devine astfel un adevarat centru comercial si cultural al vremii, care gazduia pravalii, intreprinderi, insitutii si numerosi calatori straini.

Va ramane in proprietatea lui Vasilescu pana in 1881, cand este la un pas de a pierde Hanul din cauza datoriilor. In acelasi an, Vasilescu isi marita fata cu Alexandru Baicoianu, boier de vita si magistrat, care, odata cu Hanul, preia si ipoteca proprietatii.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:

Continuarea navigarii pe acest website reprezinta acceptarea cookie-urilor. Afla mai multe

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close