Home >> Coltisor de Romania >> COLTISOR DE ROMANIA: STATIUNEA CHEIA

COLTISOR DE ROMANIA: STATIUNEA CHEIA

Situata la 60 de km de Ploiesti pe DN1A Bucuresti-Brasov, statiunea montana Cheia este o adevarata oaza de liniste si de verdeata la poalele Masivului Ciucas, langa raul Teleajen.

Altitudinea de 871 m, padurile de brad si fag de pe inaltimile din jurul statiunii Cheia asigura un aer puternic ozonat, care are un aer specific de depresiune intramontana.

Aici se pot practica cele mai variate forme de turism: drumetii montane, alpinism, sporturi de iarna, excursii in imprejurimi. Este unul din punctele de plecare in excursii spre Masivul Ciucas.

Statiunea Cheia se bucura de o priveliste deosebita si de un climat cu un aer puternic ozonat propice pentru tratarea diferitelor afectiuni. Este un loc de odihna si recreere pentru persoane care sufera de astenie nervoasa, suprasolicitare fizica si intelectuala, hipertiroitism benign, rahitism, dereglari de crestere juvenila, anemii secundare, etc.

In zona se pot vizita: Manastirea Suzana, Manastirea Cheia, lacul de acumulare Maneciu; se pot face drumetii in Masivul Ciucas, plimbari cu bicicletele, ATV, off-road.

Iata si impresiile unui turist care a vizitat Statiunea Cheia.

 

Desi in ultimii ani am trecut prin Cheia de mai multe ori, de fiecare data am vazut aceasta statiune doar fugitiv, din masina sau cel mult de la peste 1800 de metri altitudine adica de pe crestele montane. De aceea, dupa o frumoasa drumetie de doua zile prin Ciucas ne-am hotarat sa ne prelungim excursia cu inca o zi, doar pentru a lua la pas si a descoperi ce ascunde aceasta asezare.

Statiunea Cheia este localizata la poalele masivului Ciucas, in nordul judetului Prahova, si apartine de comuna Maneciu (situata la aproape 20 de kilometri, spre Ploiesti). Desi e una din localitatile (din judet) cu cea mai mare altitudine, desfasurandu-se intre 860 si 920 de metri, ca si suprafata nu se poate inscrie in top. Probabil tocmai din cauza amplasarii zona nu a fost deloc industrializata, astfel ca datorita calitatilor atmosferice (aer curat, ozonificat, aerosoli, etc.), fostul sat a primit statutul de statiune climaterica, in ultimii ani cunoscand o dezvoltate destul de accentuata.

Istoria acestor locuri este in stransa legatura cu actuala manastire Cheia si incepe in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, atunci cand in aceasta depresiune, strabatuta de cele doua fire de apa ce formeaza Teleajenul (Cheita si Tampa), a fost ridicat un mic schit. In jurul acestui asezamant monahal s-au pus bazele actualei localitati, dezvoltarea incepand odata cu darea in folosinta a pasului Bratocea, punct important de traversare a muntilor. Dupa construirea drumului national zona a inceput sa fie cunoscuta insa numele Cheia era legat de cele mai multe ori doar de muntii Ciucas si de celebrele “cele mai mari parabolice”. Adevarata iesire din anonimat a avut loc in ultima perioada, cand a inceput sa se investeasca in turim, zona fiind din ce in ce mai cautata.

Accesul in statiune este facilitat doar de transportul auto, singura artera rutiera, indiferent ca se vine dinspre Brasov (41 de kilometri distanta) ori dinspre Ploiesti (65 de kilometri), fiind drumul national 1A ce face legatura intre Brasov si Valenii de Munte, trecand prin Cheia. Defapt acest drum nu trece chiar prin statiune, ocolind-o inde-aproape, pe la baza muntelui. Din punct de vedere al transportului in comun, desi curios, singurele mijloace de deplasare sunt pe ruta Cheia-Valenii de Munte, legatura cu Brasovul fiind practic inexistenta. Norocul nostru ca traficul pe drumul national este destul de ridicat si pana acum nu a fost foarte greu sa gasim cate o “ocazie”, cel mai mare timp de asteptare fiind de un sfert de ora.

Ca o impresie generala, nu as putea spune despre Cheia ca “rupe gura targului”. Este o statiune inca modesta chiar daca s-a investit mult in unitatile de cazare, si destul de mica. Practic putem vorbi de doua strazi aproximativ paralele, ce comunica din loc in loc intre ele si de-a lungul carora sunt insiruite diverse constructii. Despre starea acestor strazi nu ar fi prea multe de spus, marea lor majoritate fiind intr-o stare destul de proasta. Asa cum recunosc si unii localnici, ar mai fi multe de facut pana cand Cheia sa arate ca o “statiune adevarata”, dar “se baga bani doar in pensiuni, de restul nu intereseaza pe nimeni, ca aia de la Maneciu nu au nici un interes sa ne faca noua, isi fac doar pentru ei”.

Ca tot a venit vorba de cazare, la acest capitol probabil ca se sta cel mai bine. Am vazut foarte multe unitati, din toate categoriile (nu ma refer la clasificarea dupa numarul de stele). Lista poate incepe cu hotelul Cheia (cu vechime mai mare in “breasla”), se poate continua cu o multime de pensiuni imprastiate prin toata statiunea (la marginea padurii, pe malul apei, in Centru, etc.), cu diversi “particulari” ce ofera gazduire in casele lor si terminand cu cele trei campinguri amenajate (nu stiu daca mai sunt si altele, noi doar de astea am aflat). Asadar, cred ca fiecare turist ar avea de unde alege dupa preferinte si buget. In privinta noastra, am decis sa ne petrecem noaptea la cort, intr-unul din campinguri. E vorba despre Complexul Cabana Ciucas.

Desi la data cand am ajuns in aceste locuri nu eram documentati si nu stiam aproape nimic despre obiectivele turistice ce se pot vizita, am intrebat si am aflat de trei astfel de puncte de interes. Din pacate, ziua de luni in care noi am luat la pas statiunea nu a fost una prea “darnica”, vizitarea a doua din cele trei obiective fiind nevoiti sa o trecem la planuri de viitor. Acestea doua sunt:

– Muzeul de Antropologie Francisc Rainer, situat in apropiere de manastire, langa intersectia dintre strada Principala si drumul ce duce catre sfantul lacas. E usor de localizat datorita unui panou foarte vizibil ce marcheaza casa respectiva;

– Muzeul Florilor de Mina, situat in Centru, pe partea dreapta a strazii Principale (pe directia dinspre Ploiesti) si semnalizat corespunzator.

Ambele aveau program de functionare zilnic intre orele 09.00 si 17.00, cu exceptia zilei de luni, cand erau inchise publicului. Prin urmare, dupa ce am admirat uriasele si nu mai putin renumitele antene ale Centrului de Comunicatii Spatiale, ne-am indreptat pasii catre Manastirea Cheia.

De manastire se leaga insasi existenta statiunii, asa cum am mai spus, in jurul acestui lacas Sfant punandu-se piatra de temelie a actualei asezari. Prima atestare dateaza din anul 1770, atunci cand cativa ciobani din Sacele au construit un mic schit, care mai tarziu a fost parjolit de catre turci. In anul 1790 avea sa fie ridicat un alt Schit si acesta pierind tot intr-un incendiu, ce a avut loc in 1832. Bazele manastirii ce dainuie si in prezent au fost puse in 1835 de catre ieromonahii Iustin si Damaschin, cel din urma fiind si primul staret de aici. Constructia Bisericii cu hramul Sfanta Treime a fost finalizata patru ani mai tarziu, tot in 1839 fiind si sfintita de catre episcopul Chesarie de la Buzau. De mentionat ca trupurile neinsufletite ale celor doi ctitori sunt ingropate, unul in dreapta si celalalt in stanga altarului. Odata cu inceperea zidirii Bisericii, tot in 1835 s-a ridicat si prima clopotnita, ce avea sa fie la randul ei distrusa, in 1957 si tot in urma unui puternic incendiu, ce a topit chiar si clopotele. Intre anii 1924-1927 s-a construit un al doilea Paraclis, cu hramul Adormirea Maicii Domnului iar in perioada 1962-1964 au fost recladite chiliile, fiind si dotate cu cele de trebuinta traiului calugarilor. In anul 1965, odata cu restaurarea Bisericilor, s-a construit actuala clopotnita precum si zidul de piatra ce delimiteaza curtea. Detaliile istorice sunt mult mai multe insa am punctat doar cateva date importante (gasite in sursele proprii).

In prezent, manastirea Cheia se inalta pe malul drept al paraului Tampa, chiar langa drumul national 1A. In fata clopotnitei (ce are rol si de poarta) se poate ajunge fie direct din acest drum fie din Centru, urmand o alee umbroasa, stajuita de falnici brazi. Pentru cei ce nu au o tinuta decenta, la poarta se gasesc vesminte adecvate. Trecuti de poarta, in dreapta am gasit o casuta unde se vindeau diverse obiecte specifice iar in fata ne-a aparut Biserica Sfanta Treime (sau Biserica mare). Curtea, frumos ingrijita, este inconjurata de constructiile ce gazduiesc chiliile si alte incaperi destinate bunei functionari a lacasului. In coltul de nord-vest se gaseste celalat Paraclis, mult mai mic. Am inteles ca aici se tin slujbele in timpul iernii. In spatele Bisericii din centru, pe locul fostului altar ce a apartinut Paraclisului distrus in 1832, este amenajata o fantana unde are loc sfintirea apei cu ocazia unor sarbatori bisericesti. Cam aceasta ar fi o descriere sumara a ceea ce am gasit aici insa cred ca imaginile “spun” mult mai multe. Cat despre interiorul Bisericii, nu am intrat acolo pentru detalii, asa ca nu voi mentiona decat ca pictura a fost realizata de Naum Zugravul si ca exita si cateva icoane pictate de Gheorghe Tattarascu. Inainte de a iesi pe poarta manastirii am intrat si sa ne cumparam, asa cum facem de obicei, un mic obiect care sa simbolizeze faptul ca AmFostAcolo.

Cam acestea ar fi cele trei obiective care se pot vizita. Lista activitatilor insa poate continua. Pentru cei ce vor mai mult decat clipele de odihna intr-un mediu climatic propice “incarcarii bateriilor”, recomand cateva plimbari usoare prin imprejurimi, prin sau pe langa paduri ori pe malurile Teleajenului. Cei dornici de mai mult pot incerca o drumetie pe potecile Ciucasului (Cheia constituind punctul de plecare a cat mai multe trasee marcate) iar in timpul anotimpului alb nu ar trebui neglijate nici sporturile de iarna, chiar daca nu exista o partie oficiala. Relieful permite cat de cat practicarea schiului si a saniusului, in special in zona cabanei Muntele Rosu (altitudine 1280 de metri), situata la cativa kilometri de statiune, spre poalele muntelui cu acelasi nume si unde se poate ajunge atat pe jos cat si cu masina.

Dupa o zi petrecuta in Cheia cam atat as putea spune, nu cred ca mai am altceva de adaugat. Concluzia este ca acest loc are un potential urias si poate constitui o solutie viabila pentru turimul romanesc. Trebuie doar sa se vrea dezvoltarea cu adevarat (si facuta cu cap) a zonei. Ramane de vazut ce se va face in viitor. Oricum, noi ne-am convins ca si in prezent merita sa faci cate o vizita pe aici asa ca si cu alte ocazii cand vom cobora din Ciucas, daca timpul ne va permite, mai mult ca sigur vom mai poposi in aceasta micuta statiune montana.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:

Continuarea navigarii pe acest website reprezinta acceptarea cookie-urilor. Afla mai multe

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close