Home >> Coltisor de Romania >> COLTISOR DE ROMANIA: PESTERA DAMBOVICIOARA

COLTISOR DE ROMANIA: PESTERA DAMBOVICIOARA

PEŞTERA DÂMBOVICIOARA
Peştera a apărut ca urmare a acţiunii apelor care traversează masivul Piatra Craiului, dar şi Munţii Făgăraş şi Leaota. În cursul lor, acestea au format văi adânci şi înguste, conducând la apariţia unui peisaj deosebit, apreciat de turiştii care vizitează zona. Golul subteran este format dintr-o galerie lungă de 250 metri, cu un traseu ascendent. Cel mai important afluent al Dâmboviţei care a contribuit la formarea acestui frumos obiectiv natural este Dâmbovicioara, care izvorăşte din versantul sudic al Vârfului Omu şi străbate culoarul Rucăr-Bran pe direcţia Nord-Sud, vărsându-se în Dâmboviţa.

Peştera este caracterizată printr-un relief variat: măsoară 555 de metri, (este cea mai lungă din zona Rucăr-Bran) o lăţime variabilă (3/4 metri) şi o înălţime situată valoric între 4 şi 5 metri. Intrarea în peşteră oferă accesul în două galerii de aproximativ 20 de metri fiecare. În plus, se pot observa stalactitele şi stalacmitele, care au format coloane impresionante. Mai departe, peştera se desparte în două galerii: în prima (care măsoară cca 20 m) se observă formele pe care apa le-a creat, ca urmare a scurgerii pe pereţi. Tipul şi natura rocilor nu sunt caracteristice peşterilor de dimensiuni mari, turiştii putând admira formaţiuni geologice variate. În galeria mare (100 m) se observă forme care imită diverse aspecte din natură: forma unui elefant, chipul unui diavol, aripa unui vultur, două aripi de înger. Relieful de suprafaţă este reprezentat prin stânci ascuţite, turnuri, pereţi verticali, în timp ce relieful subteran este de tip carstic, care caracterizează peşterile în general. Fiecare parte a peşterii a primit nume bizare, dar semnificative: sala dantelelor, sala liliecilor, orga, cerbul, etc. Temperatura medie din peşteră este cuprinsă între 10-12 grade Celsius, având o umiditate temperată şi un curent slab de aer. Legătura dintre exterior şi interior se realizează printr-un horn cu o înălţime de 10 m, care generează un curent de aer slab de aer. În drumul spre peşteră, turiştii pot admira un frumos defileu, format din cascade şi reprezişuri pe care Dâmbovicioara le lasă în urmă, dar şi masivul Piatra-Craiului, situat parcă pentru a oferi protecţie naturii pe care impozant o domină. În apropiere (20 km) este situat castelul Bran, faimosul loc al lui Dracula. Tot în zonă este şi cetatea Râşnov, care impresionează prin aerul de mister pe care trecutul l-a impregnat asupra vestigiilor lăsate drept suvenir. Peştera datează din anul 1579, perioadă în care era folosită de localnici drept ascunzătoare împortiva invadatorilor. Mai târziu, a fost locuită de diferite personaje, precum un pustnic, tâlhari şi nu în ultimul rând – un urs. Într-o lucrare de specialitate, peştera apare menţionată de J. Fridalsky în anul 1767, în lucrarea “Mineralogia Magni Principatus Transilvanie”, fiind prima peşteră din Muntenia, respectiv Oltenia care apare într-o lucrare ştiinţifică. În plus, peştera este primul fenomen carstic ce a servit drept model unui pictor celebru (tabloul “Peştera Dâmbovicioarei”, de Nicolae Grigorescu). În 1980, peştera a fost electrificată. Turiştii pot ajunge în zonă cu trenul până în Câmpulung şi îşi pot continua călătoria cu autoturismul sau cu autoturismul pe ruta Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. Distanţele faţă de principalele oraşe sunt următoarele: 5 km de Rucăr, 25 km faţă de Câmpulung, 177 km faţă de Bucureşti.
Peştera datează din anul 1579, perioadă în care era folosită de localnici drept ascunzătoare împortiva invadatorilor. Mai târziu, a fost locuită de diferite personaje, precum un pustnic, tâlhari şi nu în ultimul rând – un urs. Într-o lucrare de specialitate, peştera apare menționată de J. Fridalsky în anul 1767, în lucrarea “Mineralogia Magni Principatus Transilvanie”, fiind prima peşteră din Muntenia, respectiv Oltenia care apare într-o lucrare ştiințifică. În plus, peştera este primul fenomen carstic ce a servit drept model unui pictor celebru (tabloul “Peştera Dâmbovicioarei”, de Nicolae Grigorescu). În 1980, peştera a fost electrificată. Prima menţiune scrisă despre această cavitate o întâlnim în lucrarea lui J. Fridvalsky, Mineralogia magni Principatus Transsilvaniae, apărută la Cluj, în anul 1767. Peştera a fost uşor să fie cunoscută de la intrare până la punctul T1, astazi capătul porţiunii vizitate de turişti, în prezenţa unui ghid local. Cam prin 1955, un grup de speologi braşoveni a largit neînsemnata gaură ce se afla jos în stânga peretelui de la T1. S-a intrat într-o galerie foarte strâmtă şi joasă care după câţiva metri dădea, spre dreapta, într-o salita de 5 x 2 metri, cu stalactite şi stalagmite.

În timpul săpăturilor au apărut oase de Ursus spelaeus. În salita cu formaţiuni a fost apoi largită o gaura de cinci centimetri diametru, prin care venea aer rece. S-a intrat într-un culoar larg de circa 2 metri, înalt de până la 5 m, care sfârşea în faţa unui morman de grohotiş (punctul T2). Săpăturile au fost începute din nou, în urma acestora a apărut un craniu de urs, apoi un gang cotit şi o săritoare de 6 m, din două trepte. Explorarea s-a oprit în faţa unui puţ dincolo de care continua galeria îngustă . Anii au trecut şi despre Peştera Dâmbovicioara nu s-a mai scris nimic. Nu se stie când, cine şi dacă cineva a coborât micul puţ de la T3 şi până unde a ajuns. Legenda povesteşte despre un sihastru care ar fi ales această peşteră drept locuinţa sa, vrajit fiind de frumusetea locurilor din împrejurimi. Oamenii locului au păstrat amintirea pustnicului, astfel că formaţiunile calcaroase au căpătat denumiri legate de viaţa şi activităţile acestuia: Altarul, Patul, Cuptoarele Pusnicului, Salonul, Biblioteca, Hornurile, şi denumiri specifice animalelor din zonă, în funcţie de diferitele forme calcaroase: Cerbul , Bârlogul Ursului, Sala Liliecilor, Ţapul, Berbecul. În această peşteră au fost găsite fosile ale ursului de peşteră, aşa cum s-au gasit şi în multe alte peşteri de la noi din ţară. Peştera propriu-zisă ar fi fost cunoscută înainte de 1579, când localnicii o foloseau pe post de ascunzătoare împotriva cotropitorilor. Ulterior peştera a fost locul de reculegere al unui pustnic, ascunzătoarea a doi tâlhari cunoscuti la acea vreme. Temperatura în peşteră este una caldă ce variază între 10 şi 12 grade Celsius, având o umiditate moderată. Peştera Dâmbovicioara are o lungime totală este 555 de metri, fiind formată dintr-o galerie unică. Galeria are înalţimi ce variază între 4-5 metri şi laţimi ce variază între 3-4 metri, însă după 150 de metri de la intrarea în peşteră, galeria începe să se îngusteze considerabil.

Argeşul de astăzi continuă tradiţia înaintaşilor săi, dezvoltând atât economia, agricultura şi serviciile pentru populaţie, dar şi viaţa spirituală, menţinându-se ca o zonă distinctă în cadrul României, fiind o punte de legătură între trecut, prezent şi viitor, între România şi Europa. Argeşul a fost şi va ramâne unul dintre cele mai importante leagăne ale istoriei neamului romanesc, al culturii şi spiritualităţii sale, un judeţ în care istoria şi inteligenţa au dat de-a lungul veacurilor personalităţi de seamă ale României. Tradiţionala ospitalitate românească alături de frumuseţea plaiurilor argeşene şi de atractivitatea potenţialului economic al judeţului, constituie argumente de necontestat în favoarea înscrierii judeţului Argeş pe harta oportunităţilor oferite în domeniul turismului.
Alte obiective turistice în zonă
Parcul Naţional Piatra Craiului
Masivul Piatra Craiului a devenit rezervaţie naturală în 28 martie 1938 (Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 645). Consiliul de Miniştri a luat această decizie „datorită caracterului unic al masivului unde se găsesc specii rare ca Dianthus callizonus, Hesperis nivea, Minuatia transilvanica, Leontopodium alpinum,ca şi datorită frumuseţii peisajului”. În anul 1990 Piatra Craiului este declarat parc naţional, alături de alte 12 parcuri din România. Parcul Naţional Piatra Craiului este situat în Carpaţii Meridionali incluzând Creasta Pietrei Craiului în totalitate şi spaţii din culoarele intramontane limitrofe, Rucăr-Bran şi Rucăr-Zărneşti. Se extinde pe raza judeţelor Braşov şi Argeş, incluzând suprafeţe aparţinând localităţilor Zărneşti, Moeciu (satele Măgura şi Peştera), Bran, Rucăr şi Dâmbovicioara. Suprafaţa totală a Parcului Naţional Piatra Craiului este de 14773 ha, din care 7806 ha în judeţul Braşov şi 6967 ha în judeţul Argeş. În interiorul parcului este prevăzută o zonă de conservare specială, în suprafaţă de 4879ha (Braşov 2624ha, Argeş 2255ha), din care rezervaţie ştiinţifică 683ha (BV 443ha, AG 240ha). Zona de conservare specială mai include şi alte 4 zone carstice, şi anume Cheile Zărneştilor (Prăpastiile Zărneştilor) în judeţul Braşov şi Cheile Dâmbovicioarei, Cheile Brusturetului şi Cheile Dâmboviţei, situate în judeţul Argeş, precum şi o arie de protecţie cu caracter de monument al naturii totalizând 1.5 ha (Peştera Liliecilor). În interiorul zonei de conservare specială se află şi zona în care păşunatul este interzis, cu o suprafaţă de 1189 ha. Restul suprafeţei de 9894ha (Braşov 5182ha, Argeş 4712ha) constituie zona de parc naţional.
Cheile Brusturetului
Dincolo de Gâlgoaie încep Cheile Brusteretului, un complex carstic mai puţin spectaculos, alcătuit din Cheile propriu-zise ale Brusturetului, Cheia Lungă şi Cheia Strâmtă.
Cetatea Oratea
Cetatea Oratea, aşezată pe dealul cu acelaşi nume, a fost construită în anul 1212 de cavalerii teutoni, la îndemnul regelui Andrei al II-lea al Ungariei. Acesta a cerut cavalerilor teutoni, care se retrăgeau spre vestul Europei, după luptele purtate în locurile sfinte, să participe la apărarea hotarelor Ţării Bârsei împotriva năvălirilor triburilor migratoare ale cumanilor. În acest scop le-a acordat dreptul de a ridica în zonă cetăţi şi oraşe. Teutonii au căutat să-şi extindă stăpânirea şi peste Carpaţi, zidind astfel cetatea Oratea, puternic post de pază al trecătorii Branului.
Barajul Pecineagu
Barajul Pecineagu este situat pe cursul superior al râului Dâmboviţa, într-o depresiune dintre munţii Piatra Craiului şi munţii Iezer-Păpuşa. Este un baraj de anrocamente de 107 m înălţime. Lacul de acumulare Pecineagu, cu o suprafaţă de 182 ha şi un volum de 63,0 mil. mc, este utilizat pentru alimentări cu apă, producţie de energie hidroelectrică şi irigaţii.
Rezervaţia de grupuri statuare de pe Dealul Sasului
În apropierea localităţii Podu Dâmboviţei, pe Dealul Sasului sau Oratei (după denumirea veche), se află casa dramaturgului Paul Everac, alături de care se găseşte un teatru de vară şi o rezervaţie de busturi din piatră.
Trasee turistice în zonă
Dambovicioara – comuna – Cheile Dambovicioarei – Muntii Piatra Craiului/raul Dambovicioara (formarea raului Dambovicioara – confluenta Vaii Brusturetului cu Padina Sirnii si Padina Dancioarei)
Trasee spre Masivul Piatra Craiului:
• traseu spre N pe raul Dambovicioara – Cheile Dambovicioarei – Pestera Dambovicioara (1km N de sat la 861m alt., pestera calda, usor accesibila) – Izvoarele din Plai – Pestera Dracilor – Cheile Brusturetului – Pestera Gaura Brusturetului – N – La Galgoaie (izvor) – N – Stana din Grindu – NE – La Table (cu multe variante de pe culme):
• NV spre Vf. La Om (2239m alt) – NE – Vf. Timbalul Mic (2231m alt) – Coltii Gemeni – Vf. Timbalul Mare (2177m alt) – Vf. Caldarii Ocolite (2170m alt) – Vf. Ascutit (2136m alt) – Vf. Turnul (1923m alt) – N – Coltul Chiliilor (1142m alt) – E spre Valea Barsa Mare – Zarnesti
• NV spre Vf. La Om (2239m alt) – spre SV – Vf. Grindu (2229m alt) – Vf. Coama Lunga (2210m alt) – Vf. Lespezi (2127m alt) – Vf. Pietrei (2086m alt) – Pestera Cerdacul Stanciului – Saua Funduri (1889m alt) – La Arsura (1853m alt) – Vf. Pietricica (1764m alt) – S – Podu Dambovitei
• NE pe Valea Padina Sirnii – Vf. Ciocanu (1227m alt) – N – Vf. Paltinis (1226m alt) – Crucea Sparturilor (1226m alt) – Piatra Galbena (1474m alt) – Curmatura Groapelor – N – La Table (1420m alt)
• NE pe raul Padina Dancioarei – Vf. Rogoaza (1219m alt) – aval pe Valea Rogoazei – Pestera Gaura Sbarcioarei – Valea Sbarcioarei – Bran
Dambovicioara sat Podu Dambovitei – Muntii Piatra Craiului/raul Dambovicioara – Podul lui Brancoveanu 1711, Biserica „Sf. Imparati Constantin si Elena” 1940
Trasee spre Muntii Iezer-Papusa
• NV pe Valea Dambovitei – Pestera de la Coltul Surpat – Saticu de Sus (sat) – N – Piscul Manastirii – Lacul Pecineagu – SV pe Valea Dambovitei pana la izvor – Vf. Oticu (2044m alt) – Curmatura Oticului (1860m alt) – E pe traseul de culme – Curmatura Batranei (2252m alt) – Vf. Batrana (2338m alt) – Coltii lui Andrei – Vf. Tambura (2294m alt) – Saua Spintecatura Papusii (2220m alt) – Vf. Papusa (2391m alt) – SE – Saua Boteanu – Saticul de Sus (sat)
• traseu spre Muntii Iezer-Papusa NV pe Valea Dambovitei – Pestera de la Coltul Surpat – Saticu de Sus (sat) – N pana la confluenta raului Damboita cu Valea Dracsinului – V pe valea Dracsinului – Piscul Dracsin (1859m alt) – SV – Vf. Papusa (2391m alt) – Saua Spintecatura Papusii (2220m alt) – SV – Vf. Batrana (2338m alt) – V – Sleaul Batranei – N – V – Curmatura Oticului (1956m alt)
Trasee spre Masivul Piatra Craiului:
• traseu spre Masivul Piatra Craiului NV pe valea raului Dambovita – La Coltul Surpat – Pestera Ursilor – NV – inainte de confluenta cu Valea Gruiului – NE – Gruiul Mirii (1521m alt) – N – Vf. Pietricica (1764m alt) – NE – La Arsura (1853m alt) – Saua Funduri (1889m alt) – Vf. Prepeleac (1710m alt) – bifurcatie – stanga (V) – pestera – Marele Grohotis – N – Umerii Pietrei Craiului (1632m alt) – N pe Valea Sparlei – Runcu – N pe Valea Barsa Tamasului – Plaiul Foii – NE si E spre Zarnesti
• Podu Dambovitei – NE pe raul Dambovicioara – Dambovicioara
Trasee spre Muntii Leaota:
• spre SE pe Valea Cheia pana la izvoare – In Pereti – Piscul Stoicii (1005m alt) – Pestera Coltul Surpat – NE – Pestera la Uluce – Cheile Cheii – confluenta – Cheile Rudariei – NE pe Valea Rudarie – Fundatica (sat) – (varianta N spre Fundata (sat)) – S – Piscul Prepeleacului – izvoarele Vaii Rudaria – Vf. Santilia Mica (1807m alt) traseu spre Masivul Piatra Craiului NV pe valea raului Dambovita – La Coltul Surpat – Pestera Ursilor – NV – inainte de confluenta cu Valea Gruiului – NE – Gruiul Mirii (1521m alt) – N – Vf. Pietricica (1764m alt) – NE – La Arsura (1853m alt) – Saua Funduri (1889m alt) – Vf. Prepeleac (1710m alt) – bifurcatie – stanga (V) – pestera – Marele Grohotis – N – Umerii Pietrei Craiului (1632m alt) – N pe Valea Sparlei – Runcu – N pe Valea Barsa Tamasului – Plaiul Foii – NE si E spre Zarnesti
• spre SE pe Valea Cheia pana la izvoare – In Pereti – Piscul Stoicii (1005m alt) – Pestera Coltul Surpat – NE – Pestera la Uluce – N pe Valea Urdaria – Cheile Urdariei – M. Capatana traseu spre Masivul Piatra Craiului NV pe valea raului Dambovita – La Coltul Surpat – Pestera Ursilor – NV – inainte de confluenta cu Valea Gruiului – NE – Gruiul Mirii (1521m alt) – N – Vf. Pietricica (1764m alt) – NE – La Arsura (1853m alt) – Saua Funduri (1889m alt) – Vf. Prepeleac (1710m alt) – bifurcatie – stanga (V) – pestera – Marele Grohotis – N – Umerii Pietrei Craiului (1632m alt) – N pe Valea Sparlei – Runcu – N pe Valea Barsa Tamasului – Plaiul Foii – NE si E spre Zarnesti
• spre SE pe Valea Cheia pana la izvoare – In Pereti – Piscul Stoicii (1005m alt) – Pestera Coltul Surpat – SE pe Valea Crovului – Muchia Zacotelor (1207m alt) – Vf. Santilia Mica (1807m alt) – S – Vf. Santilia Mare (1887m alt) – Curmatura Fiarelor (1790m alt) – variante de trasee – Vf. Secarea Mare (1889m alt) – S – Vf. Leaota (2133m alt) – variante de trasee
Vremea
Este o peșteră caldă, cu o temperatură de 10 – 12 °C și cu o umiditate moderată. Peștera este „uscată”, pârâul care a generat-o având acum o altă albie. În interior se leagă de exterior printr-un horn înalt de 10 m, care furnizează un slab curent de aer.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:

Continuarea navigarii pe acest website reprezinta acceptarea cookie-urilor. Afla mai multe

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close