Home >> Coltisor de Romania >> COLTISOR DE ROMANIA: MANASTIRILE OLTENIEI DE SUB MUNTE

COLTISOR DE ROMANIA: MANASTIRILE OLTENIEI DE SUB MUNTE

Mănăstirile Olteniei de sub Munte

Cândva erau locuri căutate doar pentru smerenie şi reculegere, unde sufletul venea să se închine cu evlavie, iar genunchiul să se plece cu pioşenie. Azi, pe lângă toate activităţile cu specific religios, mănăstirile sunt şi puncte de interes turistic în care cei dornici de scurte pelerinaje se pot caza şi îndestula sub ochiul îngăduitor al Domnului.

„Ale turnurilor umbre…“

Martor al atâtor faceri şi prefaceri lumeşti, purtându-şi apele la vale din creierii munţilor, din vechime, Oltul a fost ales pentru a fi linia sfântă a construirii de biserici şi mănăstiri de o parte şi de alta a malurilor sale. Astfel, ceva mai sus de Căciulata, Mănăstirea Cozia îşi plimbă de şase secole turlele (nu turnurile, ca-n poezie!) peste apele înspumate, sfinţind arealul dimprejur cu miros de lumânări şi tămâie, cu slujbe şi citit de evanghelii, cu mii de credincioşi veniţi la rugăciune. Temelia mănăstirii a fost pusă de Mircea cel Bătrân între anii 1386-1388, într-o regiune unde creşteau nuci, numele locului în sine derivând de la termenul peceneg-cumanian „coz“, adică nuc, care a devenit Cozia, adică „crângul de nuci“. Oricum, Mircea cel Bătrân a zidit acest lăcaş în aceste locuri nu numai datorită frumuseţii împrejurimilor, ci, cu certitudine, şi din raţiuni militare şi strategice, mănăstirea fiind la început întărită asemenea unei fortăreţe. Portretul său, pe panelul rezervat fondatorului, poate fi văzut în toată splendoarea sa pe peretele din dreapta nartexului din biserica mare, înveşmântat în costum medieval şi ţinând în mână miniatura mănăstirii. În incinta bisericii se află atât mormântul domnitorului, cât şi al mamei lui Mihai Viteazul, care s-a călugărit aici în 1601, sub numele de maica Teofana.

Fântânile sfinţite

Când cobori spre mănăstire, pe aleea străjuită de brazi, în dreapta se află o fântână (admirată, în 1657 de Paul de Alep), ce este de fapt un puţ cu apă sfinţită. Fântâna e decorată cu sculpturi, iar în mijloc, din braţele unei cruci, apa curge într-un bazin larg. Scoţi un bănuţ din buzunar, îl arunci şi-ţi pui o dorinţă! Cea de-a doua fântână prezintă un interes la fel de mare ca şi prima. Se numeşte Fântâna lui Neagoe Basarab şi datează din anul 1517. Este acoperită cu o boltă susţinută în partea din faţă de coloane unite la capăt, partea din spate sprijinindu-se pe două console zidite în perete, pe care se reazemă un leu în stil brâncovenesc. Peste drum, pe un deal care domină mănăstirea, se înalţă bolniţa. A fost zidită, între anii 1542-1543, de Petru Voievod pentru bolnavii şi bătrânii comunităţii. Pe bună dreptate specialiştii români şi străini au văzut bolniţa ca pe „nestemata Coziei din secolul al XVI-lea“, aceasta datorită echilibrului arhitectural în alegerea decoraţiunilor şi a frumuseţii deosebite a picturilor interioare. În imediata apropiere a bolniţei se găsesc cimitirul şi clopotniţa. Clopotele, donate în 1395 şi în 1413 de Mircea cel Bătrân, au fost mai apoi mutate, în 1879, la Curtea de Argeş şi Râmnic.

Mănăstirea Dintr-un Lemn

Situată la aproximativ 25 km de Râmnicu-Vâlcea şi la 10 km nord de Băbeni, pe valea Otăsăului, în comuna Frânceşti, separată prin dealurile vecine de mănăstirile Surpatele şi Govora, pitoreasca Mănăstire Dintr-un Lemn este ca o poartă a raiului deschisă celor care vin cu sufletul curat să se adăpostească mai mult timp dincolo de zidurile ei. Potrivit unei tradiţii locale, Mănăstirea Dintr-un Lemn ar fi luat fiinţă în primele decenii ale secolului al XVI-lea prin edificarea în acest loc a unei bisericuţe din lemn din materialul unui singur stejar. Ea a fost ridicată în cinstea Icoanei Maicii Domnului, ce se păstrează şi azi în biserica de piatră din incinta de jos a mănăstirii. Cea mai veche mărturie despre mănăstire a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoţit pe patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Ţările Române, între anii 1653-1658. Acesta scria că un călugăr ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. În acel moment el ar fi auzit o voce care-l îndemna: „Dorinţa mea este ca tu să zideşti aici, pentru mine, o mănăstire din acest copac.“ Urmând îndemnul, pustnicul a ridicat în acel loc o bisericuţă folosind lemnul unui singur arbore. Însă cel care intră pe poarta mănăstirii este un pic „păcălit“. Până să ajungă a vedea mica bisericuţă, în faţă îi apare biserica din piatră construită de Matei Basarab şi restaurată de Ştefan Cantacuzino (1715). Însă, aproape de intrarea în biserică, nişte trepte din piatră îndrumă pasul, pe lângă chilii, pe tăpşanul din spatele acestora. Cinci stejari uriaşi, răsăriţi încă de când s-a ridicat mănăstirea, coboară cerul până la pragul verzui al ierbii. Unul dintre ei, poate cel mai falnic, are îngropată în coaja sa o iconiţă sculptată, printre crăpăturile trunchiului găsindu-se zeci de bileţele de hârtie cu rugăminţi, făcute ghemotoc şi înfipte în coajă. Când se termină cărarea apare mica bisericuţă din lemn înaltă doar de 4 m şi lată de 5,5 m. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de care este legată existenţa acestui sfânt lăcaş monahal, este păstrată cu multă veneraţie în biserica mare din incinta principală.

Mănăstirea Surpatele

La câţiva kilometri de Mănăstirea Dintr-un Lemn, în comuna Frânceşti, se află Mănăstirea Surpatele. Prima mărturie scrisă despre existenţa acesteia, purtând hramul Sfintei Treimi, datează din anul 1512, din timpul domniei lui Neagoe Basarab, zidirea ei fiind atribuită boierilor din neamul Buzeştilor. Biserica sfintei mănăstiri este un monument de arhitectură tipic brâncovenească. De o mare valoare este pictura bisericii, originală şi neretuşată, realizată în anul 1707 de renumiţii zugravi Andrei, Iosif Ieromonahul, Hranite şi Ştefan. Se remarcă la intrare icoana Hramului înfăţişând Sfânta Treime, în chipul celor trei Îngeri pe care Avraam i-a ospătat la Stejarul Mamvri, aceasta fiind adevărata icoană ortodoxă a Sfintei Treimi.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:

Continuarea navigarii pe acest website reprezinta acceptarea cookie-urilor. Afla mai multe

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close