Home >> Coltisor de Romania >> COLTISOR DE ROMANIA: CASTELUL CORVINILOR DE LA HUNEDOARA

COLTISOR DE ROMANIA: CASTELUL CORVINILOR DE LA HUNEDOARA

Daca nu ati ajuns inca pana acum la Castelul Corvinilor, nu ezitati sa gasiti o posibilitatea pentru a merge acolo. Castelul Corvinilor a devenit una dintre destinaţiile favorite ale amatorilor de istorie medievală. Vechi de şase secole, monumentul oferă vizitatorilor săi nenumărate legende, iar unele dintre încăperile şi locurile sale sunt cu totul neobişnuite.

Castelul Corvinilor a devenit una dintre destinaţiile favorite ale amatorilor de istorie medievală. Vechi de şase secole, monumentul oferă vizitatorilor săi nenumărate legende, iar unele dintre încăperile şi locurile sale sunt cu totul neobişnuite.

Zece locuri din Castelul Corvinilor şi din împrejurimile sale ascund legende bizare, puţin ştiute de turiştii care trec pragul monumentului din secolul al XIV-lea.

1 Cripta lui Ioan de Hunedoara

Capela Castelului Corvinilor datează de la mijlocul secolului al XV-lea şi a purtat hramul Sfintei Maria şi, mai apoi, al Sfântului Ioan Botezătorul, patronul său spiritual al lui Ioan de Hunedoara. În anii 1960, arheologii care au cercetat capela au descoperit, sub altarul ei, o altă cameră. Cea mai probabilă funcţionalitate a acestei camere subterane era de criptă, însă nu a fost folosită niciodată, informau muzeografii de la Castelul Corvinilor. Potrivit acestora, cripta urma să fie locul de veci al lui Ioan de Hunedoara, însă între timp el a devenit guvernator al Ungariei, a rămas voievod al Transilvaniei şi căpitan general al armatelor regatului, şi fiind un personaj atât de important, înmormântarea lui nu mai are loc la Hunedoara, ci la Alba Iulia, capitala din acea vreme a Transilvaniei.

2 Temniţa condamnaţilor la moarte

Fosta închisoare a castelului este un loc întunecos şi lugubru care purta pecetea călăului. Închisoarea a fost amenajată pe mai multe niveluri, iar în cel mai jos dintre ele erau aruncaţi condamnaţii care trebuiau să fie „uitaţi” acolo, până la moarte, susţin muzeorgrafii de la castel. Despre fosta închisoare a castelului, veche din secolele XVI – XVII se spune că ar fi fost locul detenţiei lui Vlad Ţepeş, informaţie contestată de unii istorici, datorită perioadei târzii în care aceasta a fost clădită şi a lipsei documentelor care să ateste că Ţepeş a fost întemniţat aici. În secolul al XVIII, închisoarea a fost desfiinţată şi transformată în afumătoare, iar multe urmele beciului în care erau ţinuţi condamnaţii la moarte s-au şters treptat.

3 Fântâna – un tunel spre râu

Fântâna din curtea Castelului Corvinilor este veche de şase secole, iar potrivit legendei sale a fost săpată de trei prizonieri turci, prinşi de Ioan de Hunedoara. Turcii ar fi săpat 15 de ani în stâncă până au dat de apă, însă după ce au terminat de zidit fântâna au fost decapitaţi, din ordinul soţiei voievodului. Cercetările arheologice contestă veridicitatea legendei, iar potrivit unor documente, fântâna ar fi fost, de fapt, o cisternă de apă, prelungită printr-un alt tunel care duce către râul Zlaşti, ce curge la poalele Castelului Corvinilor.

4 Aripa Matia şi picturile sale misterioase

Aripa Matia poartă numele lui Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara care urma să urce pe tronul Ungariei la vârsta de 15 ani. A fost renovată şi împodobită cu numeroase fresce din ordinul mamei acestuia, iar blazoanele Corvinilor sunt aşezate la loc de cinste. O frescă misterioasă, pictată în deschiderea loggiei spune legenda originii lui Ioan de Hunedoara, conform căreia el ar fi fost fiul din flori al regelui Sigismund al Ungariei. „Pe un stâlp alăturat se mai vede un copil, cu mărul regatului în mână, iar o filacteră se desfăşura deasupra capului, purtând o inscripţie ştearsă, pe care Ştefan Moller credea că ar putea să citească numele Iohannes”, explica istoricul Virgil Vătăşianu.

5 Camera de tortură

Camera şi bastionul de tortură au fost construite în secolul al cinsprezecelea şi, din informaţiile provenite de la istoricii acelor vremuri, cel puţin bastionul a fost folosit ca loc de tortură. Călăul nu doar se ocupa de execuţia capitală, dar avea şi rolul de a tortura prizonierii care îi erau aduşi. Se mergea până la jupuirea oamenilor de vii, potrivit muzeografilor de la castel. Bastionul de tortură este compus din două săli, ocupate în prezent de instrumentele cu ajutorul cărora prizonierii erau schingiuţi şi ucişi în chinuri. Un document oferă mărturii despre soţia nobilului Ioan Torok, decapitată pentru că l-ar fi înşelat.

6 Statuia din cel mai înalt turn al castelului

Turnul Buzdugan, un fost turn de observaţie în vremea lui Ioan de Hunedoara, purta acest nume după forma semisferică pe care acoperişul lui o avea în trecut, schimbată în urma restaurării din secolul XIX. Turnul Buzdugan a fost considerat cea mai impresionantă şi masivă construcţie din zona nordică a Castelului Corvinilor. El suprapune colţul iniţial al cetăţii. Turnul Buzdugan a fost decorat cu motive geometrice şi florale, dar şi cu elemente de tehnică militară şi scene din viaţa oraşului. Acoperişul său a fost supraînălţat în secolul XIX, iar pe vârful acestuia a fost aşezată în 1874 o statuie din bronz, reprezentând un soldat medieval.

7 Turnul Nje Boisa

Turnul Nje Boisa este situat în partea de sud a Castelului Corvinilor şi a avut rol de bastion de apărare al edificiului. A fost ridicat pe cinci niveluri, fiind prevăzut cu deschideri pentru arme de foc. Legătura sa cu castelul este asigurată prin intermediul unei galerii suspendate cu o lungime de peste 30 de metri, sprijinită pe stâlpi masivi din calcar dolomitic. A fost construit pentru a întâri castelul, în faţa invaziilor otomane, iar numele său „Nje Boisa” („Nu te teme”, în sârbă) provine de la faptul că aici se afla o garnizoană de ostaşi sârbi. „El îşi trage numele de la faptul ca zidurile duble îi apără pe oameni de orice vătămare, iar totul a fost rânduit cu iscusinţă, în aşa fel fel încât orice rănire nu pare a fi cu putinţă”, era descris turnul, de topograful austriac Joseph Adalbert Krickel, care a vizitat Castelul Hunedoarei în 1828.

8 Turnul Capistrano

Turnul Capistrano poartă numele duhovnicului lui Ioan de Hunedoara, călugărul franciscan Ioan de Capistrano. Se mai numea şi turnul paharnicului. „Notorietatea monumentului este datorată unei legende conform căreia, călugărul Ioan de Capistrano, trimis papal, a locuit în această încăpere, aspect întărit în mentalul colectiv şi de faptul că Ioan de Hunedoara şi Ioan de Capistrano mor de ciumă aproape în acelaşi timp, după bătălia de la Belgrad, din 1456”, susţin cercetătorii de la Muzeul Castelului Corvinilor. Acest turn face legătura dintre palatul de festivităţi şi turnul pustiu, prin intermediul unui drum îngust. „Piesa cea mai interesantă a încăperii este şemineul gotic, care încălzea camera călugărului, în prezent fiind singura piesă de acest gen care s-a păstrat în regiunile care au făcut parte din regatul medieval al Ungariei”, informează istoricii de la castel.

9 Turnul Toboşarilor

Turnul Toboşarilor face parte din sistemul de turnuri circulare ale castelului. Poartă acest nume deoarece, potrivit istoricilor, era locul din care toboşarul castelului îi anunţa pe localnici să vine să îşi plătească dările. Parterul este realizat din zidărie plină, fiind suprapus de o cameră a puşcaşilor şi de o încăpere circulară, cu o boltă decorată cu motive gotice. Şi acest turn a fost pictat cu forme geometrice, însă în prezent acestea sunt mai puţin vizibile.

10 Cimitirul dacic

Ultimele cercetări arheologice întreprinse în anii 2000 în grădina castelului pe Dealul Sânpetru au scos la iveală urmele unei cetăţi dacice întinse şi a unei necropole în care se aflau rămăşiţele a zeci de adulţi şi copii, ale căror trupuri au fost transformate în cenuşă sau îngropate în pământ, alături de obiectele lor de preţ. Potrivit arheologilor, mormintele datează din perioada dacică, de aproximativ 2.100 de ani. Necropola prezintă o importanţă ridicată, pentru că arată ambele moduri în care dacii îşi înhumau defuncţii: cel ce presupunea incinerarea cadavrelor şi cel al îngropării lor fără a mai fi arse. În aceeaşi zonă au fost descoperite mormintele unor războinici daci. Într-unul dintre morminte se afla o urnă cu cenuşă, îngropată alături de sica (pumnalul dacic) şi lancea defunctului.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:

Continuarea navigarii pe acest website reprezinta acceptarea cookie-urilor. Afla mai multe

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close