Home >> Cultura >> COLINDE DE CRACIUN SI ALTE OBICEIURI DE SARBATORI

COLINDE DE CRACIUN SI ALTE OBICEIURI DE SARBATORI

Traditia colindatului in provinciile romanesti explicate de un important cercetator  etnolog.

Este important colindatul ? O intrebare la care ne raspunde extreme de pertinent  Doina Isfanoni, cercetator etnolog la Muzeul Satului.

Cum se colinda in principalele provincii romanesti? Ne-am indreptat atentia catre Transilnavia, dar obiceiul este intalnit si in Muntenia, Dobrogea, Oltenia sau Banat.

In Transilvania, cel mai des este intalnit colindatul in ceata barbateasca, care este unul dintre elementele patrimoniului mondial UNESCO.
„Transilvania are forme de colindat de ceata barbateasca dintre cele mai spectaculoase, iar modul de desfasurare are particularitari care, unele, sunt dictate de traditii precrestine, altele se incadreaza in nasterea Mantuitorului. Dincolo de Transilvania unde frecventa este inca ridicata, colindat avem si in Muntenia, Dobrogea.

Aria colindatului ca fenomen de marcare a sarbatorii Craciunului este mult mai larga, dar poate ca Transilvania se detaseaza si prin inca frecventa obiceiului. Practic de dupa 1989 asistam si la o revigorare a colindatului, pentru ca inainte de 89 era considerat o forma de exprimare a supertitiilor si era interzis”, ne-a explicat Doina Isfanoni.

Obiceiul colindatului este una dintre formele active de marcare a sarbatorii Craciunului in toate cele trei zile, iar cetele pornesc din Ajun.

Ceata de colindatori in Transilvania trebuie sa aiba in repertoriu 30-40 de piese, care sa includa colindele care sunt dedicate glorificarii nasterii Mantuitorului, cu un text apropiat de tematica religioasa, dar si colindele care au in centrul atentiei omul, „ca si creatie a lui Dumnezeu glorificat pentru munca sa”.

„Aici avem colinde de agricultori, de pastori, de pescari, de vanator si asistam la o trecere in revista a principalelor ocupatii. Pentru ca, in functia sa simbolica, colinda este nu numai o evocare a miracolului Nasterii Domului, dar este si o modalitate prin care se meneste de bun augur, belsuj, prosperitate.

Functia aceasta de urare a belsugului face din colinda, pe langa o cantare exceptionala, si mijloc de implinire a nazuintelor omului. Acest gen de colinde care sunt legate de ocupatii sunt foarte importante si pentru ca ceata merge din casa in casa, nimeni nu este ocolit, indiferent de ce statut social are, nici saracul si nici vaduvele nu sunt ocolite de cetele de colindatori, tocmai ca sa le meneasca si lor un an imbelsugat, prosper”, a punctat specoalistul.

In repertoriul cetei se mai afla colindele inchinate tinerilor casatoriti, feciorilor, fetelor, nou nascutilor si care aduc in atentie cele mai frumoase calitati ale omului: vitejia, istetimea, frumusetea si harnicia.

„Timpul este si el unul sacru, special, un timp cand se spune ca cerurile sunt deschise si Dumnezeu asculta ruga si cantarea omului. Atunci toate aceste aspecte ale vietii cotidiene trebuie evocate pentru ca omul doreste sa se bucure cat mai mult timp de rodire, de sanatate, de noroc si din acest punct de vedere colinda are si aceasta functie”, a continuat Isfanoni.

Mai exista si colinda casei, care se intalneste si in Muntenia, nu numai in Transilvania. Aceasta este o colinda inchinata familiei in sensul de clan si are in prim plan familia care se remarca prin calitati speciale fie de ordin ocupational, fie de ordin social, adica oameni cu prestigiu in comunitate.

„Din generatie in generatie, pentru toti cei din acel neam se canta de fiecare data colinda casei inchinata celui mai batran – daca nu stramosilor. Apoi urmau alte colinde care erau dedicate celorlalti membri de familie.

De aceea, o ceata de colindatori trebuia sa stie multe colinde, pentru ca de la o casa la alta difera statutul gazdelor. Pe de alta parte, sigur ca stiau ca trebuia sa stie cat mai multe, pentru ca la o casa uneori i se puteau cere si trei-patru colinde”, a explicat etnologul.

Alte obiceiuri de Craciun

Pe langa colindat, in cele trei zile ale Craciunului, mai exista o serie de obiceiuri mai marunte care marcheaza, de obicei, Ajunul Craciunului.

Aici se poate vorbi despre o combinatie intre practicile crestine si cele precrestine. In materie de practici crestine, se numara mersul cu Steaua, cu Viflaimul si mai sunt copiii care vin cu Buna Dimineata, cu Uratura, in sensul anuntarii Nasterii Domnului.

Un obicei precrestin este pus in practica de pitarai, mici copii care „scormona prin vatra sa arunce cu boabe de grau si de porumb ca sa ureze belsugul si sanatatea gazdelor, sa ureze spor”.

„Craciunul este o sarbatoare extrem de complexa, in care fiecare generatie contribuie la marcarea ceremoniala si sarbatoreasca a acestor trei zile si care se incheia cu acel bal, in care tinerele fete erau bagate in joc, era pragul trecerii catre adolescenta, cand tineretul era bagat in joc in prima lor hora, ca semn ca ele pot fi curtate si ca de acum incolo sunt fete de maritat”, ne-a mai spus etnologul Doina Isfanoni.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:

Continuarea navigarii pe acest website reprezinta acceptarea cookie-urilor. Afla mai multe

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close