Home >> Externe >> CINE E DANA MARIA DEZOTELL?

CINE E DANA MARIA DEZOTELL?

Dana Maria DezotellGrigore L. Culian în dialog cu prof. Dana Maria Dezotell, o româncă a cărei viață în „Țara Făgăduinței“ a debutat cu o tragedie și continuă cu performanțe remarcabile într-un domeniu în care puțini reușesc!

Reporter. Să începem cu venirea ta în această țară. În urmă cu 12 ani, te-ai căsătorit cu un cetățean american, câteva luni mai târziu ai rămas însărcinată cu primul copil, dar soarta a fost crudă cu noua ta familie după ce soțul tău și-a pierdut viața într-un tragic accident rutier. Nu a apucat nici măcar să-și vadă fiul și ai rămas singură, însarcinată în două luni, fără bani, fără o locuință stabilă și fără un loc de muncă sigur. Cum ai reușit să treci peste acest moment groaznic din viața ta?

Dana Maria Dezotell. Așa e, pe 21 martie 2001, m-am căsătorit în România cu Lyman, soțul meu. A fost o căsătorie rapidă, după un an și ceva de tatonări reciproce. M-am mutat în statul Vermont, unde locuia el. Așa cum bine ai spus, la opt luni de la căsătorie, el a murit într-un accident de mașină, în drum spre locul de muncă, la IBM. Au murit trei oameni în acel accident, toți colegi. Făceau naveta împreună în acea zi tristă de 29 noiembrie 2001. În timp ce Lyman dormea pe bancheta din spate, i-a lovit o mașină care circula din sens opus. A doua zi aș fi avut primul control medical, să aflu dacă eram însărcinată. Știam că eram, dar trebuia să intru în grija unui medic. În septembrie 2001 începusem primul meu serviciu în America, ajutor de profesor la un liceu unde locuiam pe atunci. Dumnezeu m-a ajutat să supraviețuiesc foamei și lipsei familiei mele. Uitându-mă în urmă, cred că la fel aș fi ales, să rămân și să lupt pentru copilul meu. Doream să știe de ce nu are tată. Tragedia asta a durat cam 12 ani, până să aflu de ce a murit soțul meu.

Reporter. Ce a urmat după? Cum ai făcut față, ca văduvă cu un copil nou-născut, acestei situații de-a dreptul disperate? Cred că până și cel mai puternic bărbat din lume ar fi fost debusolat după o asemenea tragedie, mai ales că te aflai într-o țară străină și nu te puteai baza pe sprijinul familiei tale, aflată în România?

Dana Maria Dezotell. Pe scurt, ambiția de a nu mă da bătută. Detaliile sunt în cartea pe care o scriu acum.

Reporter. Te-ai gândit să renunți, să-ți iei copilul și să te întorci în România, la familia ta, unde ai fi putut avea liniștea necesară și sprijinul moral pentru a începe o viață nouă în țara ta?

Dana Maria Dezotell. Întrebarea aceasta mi-au pus-o mulți oameni. Nu am plecat fiindcă trebuia să aflu de ce a murit soțul meu, un caz compex, cu un șofer care folosea droguri, cu violări de procedură medicală. Cel care a produs accidentul, venind pe contrasens, era în prima zi de tratament pentru heroină la o clinică de dezintoxicare. A adormit la volan, a intrat pe partea opusă și a omorât trei oameni. Nici până azi nu am terminat acest proces. Sunt deja 12 ani de atunci.

Reporter: Să vorbim puțin despre trecutul tău – copilărie, educație, activități anterioare căsătoriei și sosirii tale în America. Ai absolvit Facultatea de Chimie a Universității din București, apoi ai lucrat o vreme în presa scrisă și în televiziune. Ai făcut-o cu succes. Spune-mi câte ceva și despre perioada asta.

Dana Maria Dezotell: Eu sunt, împreună cu sora mea, Livia, a patra generație de profesori în familia mea. Părinții, cadre didactice, nu își doreau să fim profesoare. Dacă nu aș fi fost atât de sensibilă, aș fi devenit medic. Trăind însă în atmosfera unei familii de intelectuali, am realizat că nu este o meserie mai nobilă decât aceea prin care poți schimba viețile copiilor pe care îi educi. După absolvirea Universității București, Facultatea de Chimie, cu specializarea Chimie Organică, mi-am luat licența și am devenit și chimist, și profesor. Pe de o parte, tata încerca să mă convingă să predau aproape de casă, în Drăgășani; pe de altă parte, doream să fiu independentă și să plec cât mai departe. Tata este o fire protectoare și nu accepta ideea că voi fi pe picioarele mele. Așa că, după un concurs de titularizare, am obținut un post de professor la un liceu de lângă București. Într-o dimineață, până să încep primul meu an școlar, am sărit pe geam, mi-am luat câteva lucruri cu mine, bani pentru un singur bilet de tren și am plecat la școala mea. Am predat câțiva ani, până când am început să scriu la Liceenii, după care am fost cooptată în prima echipă a ziarului Național, care se rupsese de Evenimentul Zilei. Am avut un singur loc de muncă în presa scrisă, la ziarul Național, pe care l-am iubit și unde semnam cu pseudonimul Dana Achim. Când am început să colaborarea cu Dana Deac, la emisiunea „Prezentul Simplu“, de la Antena 1, a trebuit să iau o decizie: presa scrisă sau televiziunea. Am ales-o pe ultima. Între timp, emisiunea și-a mărit timpul de difuzare, de la 20 minute la 30, apoi la o oră. Documentarele sau investigațiile mele aveau un rating foarte bun: în jur de 11-20. Dacă ne gândim că un post tv care are acum un rating de 2-3 pe o emisiune bună este considerat grozav, îți dai seama ce succes aveam eu. După plecarea mea, emisiunea s-a desființat. Dana Deac era un demon de femeie, cu toată compasiunea pentru boala pe care a avut-o. Asta a și dus cumva la decizia mea de a mă căsători și a pleca din țară. Încă am coșmaruri de pe vremea aceea. Eu vedeam lucrurile într-un fel, ea le vedea diferit și a trebuit să îmi dau demisia și să încep altceva. Un bun prieten al meu, Dragoș Marin, de la ProTV, profesorul meu de imagine video la Centrul de Jurnalism Independent – Dumnezeu să-l ierte, a murit foarte tânăr – a venit cu ideea să facem o nouă emisiune. Directorul Antenei 1 la acea vreme m-a pus să fac proiectul, iar când a fost gata, mi-a transmis, printr-un intermediar, „dacă ar putea să mi-o tragă și el“. Scuză-mă că am coborât atât de jos nivelul discuției, dar vreau ca cititorii noștri să afle cum stateau lucrurile în mass-media românească de la acea vreme. Mai mult, colegul lui de la Jurnalul Național, directorul de atunci al ziarului, mi-a spus verde în față, chiar în biroul lui, că o colaborare permanentă implică și o discuție „undeva, la munte“. Am refuzat ambele „oferte“ și atunci a venit în România soțul meu, Lyman. M-am căsătorit și am scăpat de mentalitățile românești. Mi-am iubit mult soțul și eram îndrăgostită de el atunci când ne-am căsătorit. Dacă nu eram scârbită de românismele astea și dacă valoarea era respectată pe baza muncii, nu pe prestațiile din dormitor, nu cred că aș fi făcut pasul să părăsesc România.

Reporter: După ce ți-ai mai revenit din șocul emoțional al pierderii soțului, ai reușit să obții un post de profesoară de chimie la un liceu din statul Vermont, apoi succesele au venit unul după altul: „profesoara anului 2012“ în statul Vermont; proiecte finalizate cu succes; elevi acceptați la universități americane de mare prestigiu, cum ar fi Harward, Yale sau Stanford. Cum ai reușit aceste performanțe, cu care nu se pot lăuda nici profesorii americani?

Dana Maria Dezotell. Prin foarte multă muncă. Îmi amintesc că abia născusem băiatul și după cinci zile meditam elevii acasă. A trebuit să reînvăț toată materia, ba chiar mai mult, ca să îmi pot lua licențele de profesor. Am terminat și un masterat, dar după doi ani am renunțat la doctorat. Cred că pasiunea mea și sinceritatea mi-au adus satisfacțiile menționate. Aceeași pasiune ca și în țară, dar aici nu au existat șantaje sau compromisuri. Ești bun, ești apreciat și ești respectat. Cât despre profesoara anului, această distincție importantă am obținut-o pentru anul școlar 2010-2011. Este vorba de titlul pe statul Vermont.

Reporter: La Annual Science Fair 2014, un elev al tău din ultimul an de liceu, Tayler, recent acceptat la Universitatea Harward, mi-a povestit cum prestația ta ca profesor i-a schimbat viața și viitorul. Ce simți când auzi asemenea cuvinte rostite de niște tineri pe care îi ai sau i-ai avut ca elevi la clasa de chimie? Dar când ai văzut profesori emeriți de la Universitatea din Vermont, prezenți în juriu, aplaudând în picioare discursul tău?

Dana Maria Dezotell. Elevi ca Tayler sau ca alții sunt adevăratul motiv pentru care predau. I-am inspirat la clasă, dar și în afara orelor de program. Facem cercetare la fel ca în facultățile americane. Ai văzut că școala mea arată superb. Gândește-te că se află într-un sat, dar eu mă bucur pentru fiecare elev pe care îl îndrum și reușește.

Reporter: Concomitent cu activitatea ca profesor, ai absolvit și Academia NASA din Alabama, obținând un certificat de astronaut. Să înțeleg că ai putea zbura cândva în Cosmos împreună cu o echipă internațională formată din oameni de știință?

Dana Maria Dezotell. Nu numai că aș putea zbura, dar aș putea continua misiunea Christei McAuliffe, prima profesoară în spațiu pe nava „Challenger“. Am fost pasionată de stele și Univers toată viața. Selectarea mea nu a fost întâmplătoare, ea a venit de la Departamentul de Învățământ al SUA, iar școlarizarea a fost complet gratuită.

Reporter. Cum privesc profesorii americani succesele tale, având în vedere că vii dintr-o țară străină și că le-ai „luat fața“ multora dintre ei? Nu e prea ușor de digerat faptul că ai obținut distincția „profesorul anului școlar 2010-2011“ într-un stat unde activează mii de profesori la catedra de chimie. Te-ai simțit discriminată sau nedreptățită în toți acești ani de profesorat?

Dana Maria Dezotell. Așa cum știi, acum lucrez la o carte în limba engleză despre acest subiect. Se va numi „Immigrant“. Este vorba despre condiția de imigrant în America, țara care declară că promovează democrația în întreaga lume. Da, m-am simțit discriminată de multe ori, dar nu pe față. Și înțeleg de ce: accentul meu balcanic temperamentul meu uneori vulcanic, starea mea de spirit iute. Deh, sunt olteancă. Nu au ce face, colegii mă apreciază, cred, unii poate mă invidiază. Mi s-a spus de multe ori să nu mai muncesc așa de mult, fiindcă îi fac să arate „prost“. Eu fac ce cred că e bine pentru elevii mei.

Reporter. Să vorbim despre colaborarea noastră. Cu aproape un an în urmă, m-ai sunat la redacție și mi-ai spus că vrei să realizezi un supliment în care să prezinți români de succes din America, reportaje și interviuri cu personalități din cultura noastră sau poezii românești. Am acceptat fără ezitare propunerea ta și suplimentul apare de câteva luni bune, fiind apreciat de cititori. În plus, nu ai cerut nimic în schimb și te-ai implicat financiar la ziar, ca acționar, într-un moment destul de dificil pentru presa scrisă în general. De ce ai ales New York Magazin, când există atâtea publicații care îți puteau oferi bani în schimbul efortului tau?

Dana Maria Dezotell. Ziarul tău, sau al nostru acum, aș spune, fiindcă m-am atașat mult de el, m-a atras datorită politicii editoriale. Am realizat cât de profesionist ești și, dacă vrei să facem o comparație, ne asemănăm în multe privințe. Tu crezi în ziarul tău, eu cred în dăruirea necondiționată de bani sau faimă. Ești mereu echidistant, deși nu-l suporți pe Băsescu de la Referendumul furat, faci acest ziar singur de 17 ani și am vrut să te ajut, să pun și eu umărul la acest ziar. Nu aș alege alt ziar deoarece eu, la fel ca și tine, avem aceleași principii și ne place să stăm drept. {tiu că Adrian Năstase ți-a oferit, prin intermediari, o sumă de nerefuzat atunci când a vrut să cumpere ziarul și să-i schimbe apoi conținutul editorial. Respingând acea ofertă, ai câștigat admirația mea. În plus, ai fost muzician, iar eu iubesc muzica, ceea ce e un alt lucru comun.

Reporter. Ce te-a determinat să îți iei o sarcină în plus cu acest supliment, având în vedere că acum ai doi copii și două business-uri de operat, asta în afară de munca ta ca profesor? Chiar dacă ai interupt pentru o lună activitatea la ziar, iată că acum revii cu acest interviu și vei continua să faci suplimentul. Nu e prea mult pentru o femeie cu atâtea responsabilități?

Dana Maria Dezotell. După cum știi, eu sunt o femeie foarte activă și secretul meu este organizarea pe priorități. De aceea am timp să mă ocup de toate. În plus, sunt perfecționistă, deci vreau să dau tot ce am mai bun.

Reporter: În final, câteva întrebări concentrate într-una singură: realizări, decepții, planuri de viitor și un cuvânt pentru cititorii noștri și pentru toți românii din America.

Dana Maria Dezotell. Aștept să deschid noua mea afacere, un bar select în zona unde locuiesc. Apoi să duc elevii mei la faza pe stat la Science Fair și să obținem rezultate bune, să îmi termin cartea și să pot ajunge în țară în vara asta, deoarece tatăl meu este grav bolnav. Cititorilor români le urez perseverență în tot ceea ce fac, speranță, iubire și încredere! Dintre toate, așa cum spune Biblia, iubirea este cel mai de preț și mai nobil dar pe care ni-l dă Dumnezeu! De oferit, dar și de primit!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat:

Continuarea navigarii pe acest website reprezinta acceptarea cookie-urilor. Afla mai multe

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close